Un fermier din SUA s-a întâlnit cu doi marţieni, care i-au cerut bărbatului nişte îngrăşăminte chimice! Şi asta pentru că pe Marte au probleme cu mediul…
Povestea aceasta a avut loc în SUA în anii ’60. Un lăptar tocmai împrăştia îngrăşăminte pe câmp. S-a dus apoi să verifice o zonă înconjurată de copaci, situată cam la un kilometru de hambar. Voia să vadă dacă putea să intre cu plugul acolo. În vreme ce se apropia de terenul respectiv, a văzut un obiect strălucitor pe care la început l-a luat drept un frigider aruncat, apoi drept un rezervor de avion. Pe măsură ce se apropia, a realizat că obiectul avea formă de ou şi aproximativ 9 metri, părea a fi făcut din metal durabil şi nu arăta ca nimic altceva văzut până atunci de martor. L-a atins. Nu era fierbinte. Nu a observat niciun fel de uşă sau trapă.
Şi totuşi, deodată, au apărut două creaturi cu înfăţişare omenească. Aveau o înălţime de aproximativ 1,20 m şi purtau haine fără cusături, iar capul le era acoperit, ca şi faţa, ceea ce l-a împiedicat pe bărbat să le observe trăsăturile. Păreau a avea braţe şi picioare; i-au vorbit „într-o engleză curgătoare”, dar vocile nu proveneau din capetele lor ci din corpurile lor.
„Nu te speria, am mai vorbit şi cu alţi oameni. Suntem de pe ceea ce voi, oamenii numiţi planeta Marte”, au spus ei. În ciuda convingerii sale că „cineva îmi joacă o festă”, ciudata conversaţie a continuat. Cele două fiinţe erau interesate de îngrăşăminte şi cum anume sunt acestea utilizate. Au declarat că şi ei cultivă de-ale gurii pe Marte, dar că anumite schimbări în mediul înconjurător le creau probleme pe care sperau să le rezolve culegând informaţii despre tehnicile noastre agricole. Întrebările lor erau cam copilăreşti şi păreau a nu avea nicio cunoştinţă în legătură cu subiectul respectiv. Fiecare avea o tăviţă plină cu pământ. „Când vorbeau despre spaţiu sau despre nava lor, îmi era greu să le înţeleg explicaţiile. Au spus că nu pot călători către această planetă decât o dată la doi ani şi că în prezent se află în Emisfera vestică”, a relatat martorul.
Marţienii i-au explicat că aterizează numai în primele ore ale dimineţii deoarece nava lor este mai puţin vizibilă la lumina zilei şi că sunt uimiţi că bărbatul le-a văzut nava. I-au oferit de bunăvoie informaţii despre călătoria spaţială. Astronauţii noştri nu ar reuşi, au spus ei, deoarece corpurile lor nu se pot adapta la condiţiile din spaţiu.
În fine, marţienii au cerut o pungă cu îngrăşăminte, dar în timp ce bărbatul se ducea să o aducă, nava a decolat, dispărând din câmpul său vizual în câteva secunde. Martorul a lăsat punga cu îngrăşăminte în locul acela; a doua zi punga dispăruse.
Povestea aceasta a avut loc în SUA în anii ’60. Un lăptar tocmai împrăştia îngrăşăminte pe câmp. S-a dus apoi să verifice o zonă înconjurată de copaci, situată cam la un kilometru de hambar. Voia să vadă dacă putea să intre cu plugul acolo. În vreme ce se apropia de terenul respectiv, a văzut un obiect strălucitor pe care la început l-a luat drept un frigider aruncat, apoi drept un rezervor de avion. Pe măsură ce se apropia, a realizat că obiectul avea formă de ou şi aproximativ 9 metri, părea a fi făcut din metal durabil şi nu arăta ca nimic altceva văzut până atunci de martor. L-a atins. Nu era fierbinte. Nu a observat niciun fel de uşă sau trapă.
