O tăbliţă veche sumeriană ne spune ce dezastru a avut loc pe Pământ în anul 3123 î.Hr. Acest eveniment are legătură cu venirea planetei X şi se va putea repeta după anul 4.000 când va avea loc adevăratul sfârşit al lumii!

Acum 150 de ani, Henry Layard a găsit în rămăşiţele bibliotecii regale de la Niniveh o planisferă sumeriană, o tăbliţă veche aflată acum în posesia lui British Museum. Acesta a fost realizată de un scrib asirian în jurul anului 700 î.Hr. și este considerată a fi o copie a unei planisfere sumeriene mult mai vechi.

Acum câţiva ani, traducerea și analiza științifică a tăbliţei au indicat faptul că planisfera înregistrează un eveniment extraordinar care a avut loc pe cer înainte de ivirea zorilor pe 29 iunie 3123 î.Hr. (calendarul iulian). Evenimentul pare să descrie mișcarea unui obiect ceresc pe cer, urmat de un eveniment de impact care a creat un nor enorm pe cer. Doi oameni de ştiinţă britanici, Alan Bond şi Mark Hempsell, au propus ca planisfera prezintă o descriere a unui eveniment de impact al unui asteroid, care a dus la o deplasare puternică a Alpilor austrieci, eveniment cunoscut sub numele de „impactul Köfels„.

Citez o ştire apărută pe site-ul phys.org pe 31 martie 2008:

„Observațiile făcute pe tăbliţă sugerează faptul că un asteroid de peste un kilometru în diametru, de tip Aten, s-a intersectat cu orbita Pământului. Unghiul cu care a venit asteroidul a fost foarte scăzut (6 grade), ceea ce înseamnă că asteroidul a retezat un munte, denumit Gamskogel, deasupra orașului Längenfeld, la 11 kilometri de Köfels, iar acest lucru a făcut ca asteroidul să explodeze înainte de a ajunge la punctul final de impact. Atunci când a lovit Köfels, a creat o presiune enormă, care a pulverizat roca și au provocat deplasări de teren; întrucât nu mai era un obiect solid, asteroidul nu a creat un crater de impact clasic (…) Atunci când a intrat în atmosferă, căldura de la nivelul pământului a fost atât de puternică, încât putea aprinde orice material inflamabil – inclusiv păr uman și haine. Cea mai puternică regiune afectată a fost cea a Levantului. Probabil că mai mulţi oameni  au murit din cauza acestui lucru, decât ca urmare a impactului din Alpi”.

Citind cele spuse mai sus, unii cercetători s-au întrebat dacă nu cumva descrierea biblică privind distrugerea Sodomei şi Gomorei (oraşe situate în Levant) n-a fost cumva cauzată de arderea în atmosferă a acestui asteroid. Cercetătorul Zecharia Sitchin (cel care a înnebunit lumea cu planeta Nibiru şi cu locuitorii săi, Anunnaki) crede că planisfera relatează coborârea unei nave spațiale extraterestre de pe Nibiru pe Pământ.

Dar, dacă evenimentul de impact din anul 3123 î.Hr. nu a fost un asteroid, ci o cometă ce făcea parte dintr-un roi de comete asociat cu revenirea planetei X (Nibiru) în anul 3123 î.Hr.? Dacă, într-adevăr, orbita planetei X (Nibiru) în jurul Soarelui este în jur de 3.600 de ani (3.550-3.650) ? Atunci, acest lucru ar însemna că următoarea sa apariţie ar fi avut loc la începutul Evului Mediu întunecat. În secolul al VI-lea, există diverse cronici care arată că Pământul a fost afectat de o calamitate la scară mondială. S-au semnalat atunci diminuări ale intensităţii Soarelui, atât în Europa cât și China, apariția de „dragoni” pe cer, dar și alte fenomene neobișnuite.

Într-un articol publicat în 2010 (Anul 536 d.Hr. – anul în care Soarele era albastru şi nu mai exista umbră pe Pământ) vorbeam şi eu despre fenomenele neobişnuite înregistrate pe Pământ în secolul al VI-lea. Citez din articol:

În jurul anului 540 d.Hr., începând cu 4 ani mai devreme, pe Terra au avut loc evenimente climatice dramatice, ce au fost trecute cu vederea de majoritatea istoricilor (…) Prefectul roman Magnus Aurelius Cassiodorus, ce a trăit între 490 şi 585, a descris într-o scrisoare schimbările climatice dramatice din acele vremuri: “Toţi am observat un soare colorat albastru; ne miram cum trupurile noastre nu lăsau nicio umbră în timpul zilei (…) şi de căldura lipsită de intensitate. Aşa că am avut o iarnă fără viscol, o primăvară fără blândeţe, o vară lipsită de căldură…Anotimpurile s-au schimbat şi nu mai aveam parte de precipitaţii”. Ca urmare a acestor schimbări climatice, producţia de cereale a scăzut dramatic, ceea ce a dus la apariţia foametei. Coincidenţă sau nu, în jurul anilor 541-542 în Europa şi în Orientul Mijlociu a izbucnit o epidemie de ciumă bubonică (denumită ciuma iustiniană) care a făcut zeci de milioane de victime, reducând populaţia Imperiului Roman cu o treime. Alte însemnări despre acele schimbări dramatice din jurul anilor 540 scot în evidenţă fenomene ca de exemplu ceţe uscate, întuneric, răceală, secetă şi foame.

În anul 1984, Mike Baillie a propus faptul că evenimentul climatic din anul 536 să fie atribuit unui asteroid, unei comete sau unor alte evenimente cosmice.

Dacă teoria e corectă, aceasta înseamnă că următoarea venire a planetei X (Nibiru) va fi după anul 4000, undeva pe la anul 4100. Curios e faptul că celebrul Leonardo da Vinci a calculat că următorul sfârşit al lumii va fi în anul 4006, aşa cum explicam într-un articol scris în urmă cu peste 4 ani: Codul lui da Vinci cel adevărat: sfârşitul lumii va veni pe 1 noiembrie 4006. Se pare că da Vinci a văzut sfârşitul lumii care s-ar realiza printr-un potop universal ce ar începe pe 21 martie 4006 şi s-ar încheia pe 1 noiembrie 4006.

Interesant cum toate se leagă, nu?

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.