O super-stea magnetică dă peste cap teoria găurilor negre
O stea neutronică cu un câmp magnetic puternic dă peste cap toate teoriile privind evoluţiile stelare şi naşterea găurilor negre, susţin astronomii, citaţi de cotidianul The Telegraph. Steaua magnetică (aşa-numitul „magnetar”) se află localizată într-o aglomeraţie de stele, denumită Westerlund 1, localizată la 16.000 de ani lumină în constelaţia Ara, Altarul, şi descoperită în anul 1961 de către un astronom suedez. Este una dintre cele mai mari aglomeraţii de superstele din Calea Lactee, şi cuprinde sute de stele masive, unele din ele strălucind de 1.000.000 de ori mai mult decât Soarele. Westerlund 1 este, de asemenea, una dintre cele mai tinere aglomeraţii de stele din Univers, aştrii cereşti neavând mai mult de 3,5-5 milioane de ani vechime.
În interiorul lui Westerlund 1 se găsesc rămăşiţele uneia dintre puţinii magnetari ai galaxiei noastre, o formă de stea neutronică, formată din explozia unei supernove şi care poate exercita un câmp magnetic de miliarde de ori mai puternic decât cel al Pământului nostru. Acest magnetar are o masă mai mare ca a Soarelui nostru de cel puţin 40 de ori; dar de aici apar întrebările.
Până acum se presupunea faptul că o stea ce are între 10 şi 25 de mase solare, se va transforma în stea neutronică. Stelele care au mase solare mai mari de 25 vor produce găuri negre, „monştri gravitaţionali” în care lumina este absorbită şi care apar atunci când o stea aflată la sfârşitul vieţii sale se prăbuşeşte în ea însăşi. Dar, în cazul magnetarului din Westerlund 1, având cel puţin 40 de mase solare, ar fi trebuit să devină gaură neagră…însă ea s-a transformat în stea neutronică.
Cum s-a întâmplat acest lucru? Întrebarea şi-ar putea afla răspunsul în sistemele solare binare: adică, steaua ce a devenit magnetar s-a născut, iniţial, cu o stea-companion. Cum stelele au evoluat, ele au început să interacţioneze, iar steaua-companion, asemenea unui „geamăn demonic”, a început să fure din masa stelei originale. Apoi, steaua originală a explodat, devenind supernovă. Conexiunea binară a fost separată de suflul exploziei, ambele stele fiind îndepărtate din aglomeraţia de stele, rămânând doar rămăşiţele stelei ce s-a transformat în magnetar.
„În acest caz, se pare că sistemele binare ar putea juca un rol cheie în evoluţia stelelor” a declarat Simon Clark, de la Observatorul European din Paranal (Chile), şeful echipei de investigaţie al acestui magnetar.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
O stea neutronică cu un câmp magnetic puternic dă peste cap toate teoriile privind evoluţiile stelare şi naşterea găurilor negre, susţin astronomii, citaţi de cotidianul The Telegraph. Steaua magnetică (aşa-numitul „magnetar”) se află localizată într-o aglomeraţie de stele, denumită Westerlund 1, localizată la 16.000 de ani lumină în constelaţia Ara, Altarul, şi descoperită în anul 1961 de către un astronom suedez. Este una dintre cele mai mari aglomeraţii de superstele din Calea Lactee, şi cuprinde sute de stele masive, unele din ele strălucind de 1.000.000 de ori mai mult decât Soarele. Westerlund 1 este, de asemenea, una dintre cele mai tinere aglomeraţii de stele din Univers, aştrii cereşti neavând mai mult de 3,5-5 milioane de ani vechime.
