Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Munții de diamant din Coreea de Nord: Cascada celor nouă dragoni, Valea jaspului curgător, Lacul celor trei zile…

248
blank
Imagine: flickr.com (Commons Creative – free)

Dealurile verzi din partea de vest şi cea centrală a peninsulei Coreene trec la est în munţi înalţi. Poporul i-a dat denumirea de Kumgangsan (în traducere literală, „Munţii de diamant”). Coreenii spun: „Cine nu a văzut munţii Kumgangsan, acela nu a văzut ţara”.

Lungimea totală a Kumgangsanului de la nord la sud reprezintă 160 km; masivul se împarte în Kumgangsanul Exterior, Interior şi cel Marin. Cea mai înaltă culme, Pinobon, atinge 1638 m.

Frumuseţea Munţilor de diamant i-a atras întotdeauna pe poeţi şi artişti; în vechime, aici s-au construit multe temple budiste. Majoriţatea legendelor sunt legate de Kumgangsan. Astfel, celebra cascadă Kuryon („Cei nouă dragoni”) a fost numită astfel deoarece, se spune, în nouă lacuri legate de cascadă s-au ascuns nouă dragoni care păzeau bogăţiile munţii Kumgangsan. Conform legendei, în apropierea cascadei a locuit cândva un tânăr sărac numit Pak, pe care un cerb fermecat l-a ajutat să se însoare cu una dintre cele nouă locuitoare celeste care veneau la scăldat în apele de smarald ale cascadei.

Pe câteva dintre culmile Kumgangsanului Exterior se văd figuri de animale şi peşti făcute, parcă, de mâna omului, broaşte-ţestoase, iepuri, urşi etc. Aceştia s-au „ascuns” aici într-un an cu o secetă cumplită, când s-au rugat la Cer pentru ploaie şi au rămas acolo pentru totdeauna.

Natura măreaţă a Kumgangsanului este impresionantă. La fiecare cotitură se deschide o nouă privelişte; când trece un nor, culmile munţilor par insule ciudate care plutesc pe cer; de cum străluceşte o rază de soare, începe să strălucească în picături de diamant cascada Kuryon, care cade de la o înălţime de 70 m.

Masive de piatră galbenă, şlefuite de secole, umbresc transparenţa cursurilor de apă din munţi, culoarea apei acestora amintind jaspul preţios. Frumuseţea acestor locuri şi-a găsit reflectare în denumiri pline de poezie: „Valea jaspului curgător”, „Cascada dragonului care dansează”, „Vârful pe care sălăşluiesc zânele cerului”, „Cascada dragonului zburător” şi multe altele.

Coreenii au îndrăgit Munţii de diamant. Ei consideră că oricine trebuie, în decursul vieţii, să vină măcar o dată aici, să umble pe potecile înguste, să treacă în fugă peste podurile uşoare care atârnă deasupra prăpastiei, să se spele în apa de cleştar a torentelor din munţi. În zilele de sărbătoare şi în cele de duminici coreenii vin aici cu familiile, vocile copiilor străbat într-un ecou sonor văile munţilor, iar hainele lor în culori aprinse de sărbătoare apar ici şi colo pe pantele cele mai abrupte, pe fondul verzui-întunecat al hăţişului.

Lacul Samilpho („Lacul celor trei zile”) este celebru în toată Coreea. Legenda spune că, în vechime, patru călugări budişti cunoscuţi din împărăţia Silla, venind la acest lac, au vrut să petreacă aici o zi. Însă fermecaţi şi subjugaţi de verdele munţilor, de contururile ciudate ale malurilor care se ridicau printre apele de smarald ale insulei, călugării nici nu au observat cum au trecut trei zile. Se spune să exact din momentul respectiv lacul a început să se numească „Samilpho”.

Orgoni Crystal