Despre originea limbii române au apărut o mulţime de teorii… care mai de care mai adevărate sau mai buclucaşe. Un articol de ultimă oră de pe adevărul.ro (pe care vă invit să-l citiţi) încearcă să facă lumină în acest domeniu. Astfel, din articol aflăm următoarele teorii privind originea limbii române:
1) Teoria oficială despre formarea limbii române rămâne cea pe care am învăţat-o cu toţii la şcoală: limba română s-a format înainte de anul 600 d.Hr., la nord şi la sud de Dunăre, din limba latină vorbită şi din fondul geto-dacic existent.
2) Limba română s-a format în Albania – Macedonia. O altă teorie spune că limba română s-ar fi format pe teritoriul actualei Albanii, unde dacii liberi au migrat alungaţi de năvălirile goţilor, hunilor şi slavilor. Sunt şi lingvişti care susţin că nucleul limbii române este în actuala Macedonie, unde ar fi fost transferaţi toţi dacii, în momentul retragerii romanilor.
3) O ipoteză de-a dreptul spectaculoasă a fost emisă de un lingvist maramureşean, care afirmă că limba română veche s-ar afla, de fapt, la baza tututor limbilor europene. El îşi bazează afirmaţia parţial, pe analiza unor steme vechi, dar şi pe discursului întâlnirii dintre Pliniu cel Bătrân şi Filimon Maramureşeanul în anul 43 d.Chr., când Filimon ar fi spus: „Eu nu sunt conducător al cimbrilor cum voi ne spuneţi, latinii. Eu sunt conducător al boilor sau al zimbrilor. Ţara noastră se întinde din largul Coastelor Iutlande ale Danemarcei până în Indii”.
Un articol pe care l-am văzut foarte recent pe un site (nu îmi mai amintesc exact site-ul acum) ne spune că cea mai veche limbă din lume s-a format pe teritoriul actual al Turciei, din ea derivând restul limbilor lumii, printre care şi limba română.
În 2011, am scris un articol foarte interesant (Limba română nu-şi are originea în limba latină a Imperiului Roman, ci în limba italiană), pe care niciun istoric adevărat sau lingvist nu s-a aplecat asupra lui. De ce spun asta? Pentru că nu e o opinie personală, ci reprezintă opinia unui mare savant din secolul al 18-lea, Giuseppe Boscovici, savant, matematician şi astronom croat, care a călătorit foarte mult şi a publicat peste 70 de cărţi de matematică, astronomie, fizică, literatură. Iată ce spune el despre limba română:
“Limba ţării e un amestec din diferite limbi: unele cuvinte sunt din limba slavă, altele din limba turcă, dar cea mai mare parte din limba latină şi italiana. Se întâlnesc o mulţime de cuvinte italiene care nu derivă din limba latină, cum multe se întâlnesc care nu se întrebuinţează în acelaşi sens în limba italiană. Aceasta mă face să cred că originea atât de apropiată cu limba latină, nu se datoreşte vechilor colonii romane, sau bisericii din primele secole, cum mulţi afirmă, ci, mai degrabă, comerţului pe care l-au avut în decurs de mai multe secole cu italienii şi cu coloniile lor.”
Aşadar, înainte de modernizarea limbii române (proces avut loc în secolul al XIX-lea când în tezaurul lingvistic au intrat multe cuvinte franţuzeşti) un savant (specialist şi în literatură) credea în secolul al XVIII-lea că limba română nu-şi are originea în limba latină din timpul Imperiului Roman (aşa cum ne învaţă marea majoritate a lingviştilor români), ci în limba italiană. De ce să nu-l credem?