Eu am vederi socialiste în multe privinţe, ca de exemplu în privinţa preţurilor la produsele/serviciile de bază (alimente de bază, apă, gaze naturale şi energie electrică). Acestea ar trebui să fie reglementate şi limitate de către stat… nu putem, de exemplu, să lăsăm libere preţurile la pâine sau la gaze naturale, să lăsăm un producător sau un comerciant să le scumpească cât vrea el şi asta pentru că ele constituie baza supravieţuirii oamenilor şi a trăirii în condiţii minime decente. Dacă, de exemplu, mai mulţi producători hotărăsc împreună să mărească de 10 ori preţul la pâine… unde am ajunge? Mulţi oameni săraci pur şi simplu ar muri de foame!
Ştiţi ce se întâmpla în trecut cu cei care măreau nejustificat preţul la alimente? Acum circa 200 de ani, prin ţările româneşti. Ia citiţi câteva fragmente dintr-un hrisov dat de domnitorul Alexandru Moruzi (1750-1816), care a fost atât domnitorul Moldovei (între 1792-1793 şi 1802-1806), cât şi al Ţării Româneşti (între 1793-1796 şi 1799-1801).
Io Alexandru Constantin Moruzi Voevod (…) fiind înştiinţaţi de mulţimea jalbelor că cea mai mare parte din negustori, pe aceasta vreme de înfrigurare cu care Dumnezeu ne pedepseşte pentru prea multele nelegiuiri sâvârşite de oameni caută şi scumpesc din zi în zi alimentele necesare omului.
Aceste răutăţi negustoreşti nu-s decât îndemnuri diavoleşti ale acestui rău voitor al neamului omenesc, care caută aruncarea în braţele păcatului celui mai mare. Ne-am îngrozit că mintea slabă a acestora se lasă să fie târâţi de diavol prin mărirea preţului hranei oamenilor, numai a strânge averi pământeşti, nefolositoare lumei cereşti, să strângă aur din ultima picătură de sudoare a semenului său. Noi am chibzuit în sinea noastră zi şi noapte. Ne-am frământat mintea în toate chipurile şi am judecat mult, că trebuie să se puie stavilă scumpetei (…)
Găsim de trebuinţă ca dimpreună cu socoteala ce veţi face să se dea nizamul lor cel din urmă în ce chip să se îndrepte. Deci, adunaţi-vă toţi dimpreună la un loc, unde fiind şi Vel Aga, să puneţi stavilă lucrurilor de hrană a obştei, câte sunt trebuincioase şi trebuinţa poliţiei şi de obşte răle, chibzuiţi cu luare aminte într-adânc şi cele drepte şi au cale întocmindu-le şi puindu-le la nizam să arătaţi Domniei Mele pentru tot nartul cel drept ce urmează a se da fieşcare cu ce preţ orânduiţi, de a se şti păzi îndată.
Dacă odată hotărât de dv. preţurile cumpărăturii şi ele nu sunt luate în seamă de negustor, de îndată el să fie ridicat cu toată marfa lui de către oamenii Agii, şi să nu fie bătut, nici huiduit, dar nici hulit, ci dus în piaţa de la Curtea Veche; norodul să fie înştiinţat prin baterea tobei şi strigătul crainicului. Şi când lumea s-a strâns, armaşul să aibă lângă el un vas plin cu gaz să-l toarne pe hainele negustorului lacom de îmbogăţire, să-i dea foc, suferind şi el usturimile trupului ars, ca sărmanul cumpărător; chiar d-ar muri veninosul negustor.
Aşadar, producătorilor/comercianţilor de alimente de bază li se stabilea nişte preţuri maxime de către orânduire. Dacă ei nu respectau aceste limite de preţ şi scumpeau alimentele nejustificat, erau duşi în piaţă, li se turna gaz pe haine şi erau arşi de vii…