După Marele Potop se pare că a existat o limbă universală în lume… De ce ea a dispărut transformându-se în mii de limbi?

25 vizualizari

În cartea sa Cheia lucrurilor ascunse, Maurice Magre scrie: „O tradiţie care se apropie de cea a Agarthei spune că, după marea catastrofă cosmică în urma căreia Atlantida a fost înghiţită de ape, au existat oameni care au scăpat şi şi-au luat sarcina să perpetueze patrimoniul moral uman. Ei se refugiaseră pe înălţimile Munţilor Himalaya. Acolo au ascuns tabelele astronomice, documentele gravate pe foi de metal, tot ce reprezenta elementele cunoaşterii”.

Este aproape admis faptul că omenirea postdiluviană avea un limbaj universal, cel puţin în rândul învăţaţilor. Există documente gravate pe metal în Peru, în Tibet şi în deşertul Gobi – toate scrise cu cuvinte dintr-o limbă universală. Câteva cuvinte din această limbă universală au reuşit să ajungă până la noi: mama = mamă; dam = femeie; deva = zeu.

Sectele spiritualiste spun că iniţiaţii, înainte de potop, au avut presentimentul şi cunoştinţa cataclismului, ba chiar au ştiut de declanşarea lui, şi şi-au găsit un refugiu sigur: în Tibet, după unii, în piramide, după alţii. Dar acest lucru a fost chiar posibil? Dacă miticul continent Mu a fost înghiţit de Oceanul Pacific, cum să crezi că peşterile din Munţii Himalaya ar fi putut să rămână intacte? Apoi, cum oare iniţiaţii să fi acceptat să supravieţuiască, să se închidă într-un refugiu considerat sigur, în timp ce deasupra şi sub ei, miliarde de bărbaţi, femei şi copii mureau în „apocalipsa” evoluţiei?