Straniul text al Cărţii lui Dzyan – publicat şi amplu comentat de H.P. Blavatsky către finele secolului XIX în cadrul volumelor Doctrinei Secrete (editate ulterior în numeroase ediţii şi traduceri) – s-a remarcat şi printr-un stil şi un simbolism întru totul arhaic.
Aspectele respective sugerează într-adevăr o vechime foarte mare a conţinutului său. Dar importanţa remarcabilă a cunoaşterilor cu caracter fundamental transmise „cândva” şi transpuse în acest text a fost accentuată şi prin prezentarea care şi-au făcut-o înşişi „autorii” extraordinarelor revelaţii. Ei s-au denumit ca fiind Fii ai Focului, veniţi ca Instructori ai Omenirii pământene! Or, acest „rang” de Fii ai Focului era cunoscut în Orientul antic ca fiind specific anumitor „Fiinţe Spirituale Superioare” venite din Spaţiu, care, aşa cum au fost descrise, diferă evident faţă de eventuali cosmonauţi extratereştri.
De altfel, referindu-se la numele diferitelor entităţi cereşti pomenite în revelaţiile cuprinse în textul rămas mereu ascuns de-a lungul mileniilor, H.P. Blavatsky preciza în comentariul însoţitor: „Acestea sunt nume ale diferitor divinităţi care dirijează puterile cosmo-psihice.”…. Iată două versete din Stanţa IV, întru totul semnificative:
„1. Ascultaţi, o, Fii ai Pământului. Ascultaţi pe Fiii Focului, Instructorii voştri. Aflaţi un lucru important: nu există nici primul şi nici ultimul; căci totul este Numărul Unic, ieşit din Non-număr.
2. Aflaţi ceea ce noi – cei ieşiţi din Cei Şapte Primordiali, noi, care suntem născuţi din Flacăra Primordială – am aflat de la Taţii noştri.”
Stranii cunoaşteri pentru oamenii din urmă cu câteva milenii: tot ce există în Cosmos este „ieşit”, este „emanat” din Cel Unic – Numărul Unic ! Şi acesta, este „ieşit” din „inexistent” (Non-număr)… Iar în cadrul emanaţiei creatoare nu există un „primul” şi de asemenea nu există nici „ultimul”, creaţia fiind continuă…