Cartea de căpătâi a lui Iisus, păstrată la secret de Vatican
Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moartă este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif de către autorităţile bisericeşti. În urma unor îndelungate controverse, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost „cartea de căpătâi” a lui Iisus şi că El o ştia pe de rost, ceea ce explică numărul mare de pasaje din Cartea lui Enoh, citate în Evanghelii. Deşi s-a dat publicităţii descoperirea lor, conţinutul exact al manuscriselor de la Marea Moartă continua să rămână secret.
Teologii experţi în Sfânta Scriptură au afirmat, în decursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, că textele lui Enoh au fost scrise cu cel puţin 100 şi cu cel mult 300 de ani după moartea lui Iisus. Pornind de la aceasta, a existat o întreagă dispută asupra anteriorităţii Cărţii lui Enoh faţă de Evanghelii. Însă descoperirea manuscriselor din cea de-a patra caverna de la Qumran, lângă Marea Moartă, a permis stabilirea în mod ştiinţific a faptului că textele lui Enoh sunt anterioare cu cel puţin 200 de ani naşterii lui Iisus.
În străvechea sa carte, Enoh confirma fenomenul dedublării astrale. Una din implicaţiile majore ale acestei descoperiri este faptul că dovedeşte că Iisus era un foarte bun cunoscător al Cărţii lui Enoh, că aceasta era de fapt cartea Lui de căpătâi şi că El o cunoştea pe de rost, dacă ţinem cont de numărul frazelor „enohiene” care se regăsesc în rostirile Sale, aşa cum sunt ele relatate în Evanghelii. Mai mult, scrierile lui Enoh propulsează cititorul într-o nouă şi fascinantă dimensiune, cea a lumilor astrale. Ele conţin toate revelaţiile pe care ni le-au adus cercetările realizate în ultimii douăzeci de ani de către dr. Raymond Moody, dr. Elisabeth Kübler-Ross şi dr. Melvin Morse asupra fenomenului NDE (Near Death Experiment – experienţe la hotarul dintre viaţă şi moarte).
De asemenea, revelaţiile cuprinse în Cartea lui Enoh sunt întru totul la unison, până în cele mai mici detalii, cu descoperirile lui Robert Monroe referitoare la experienţele extracorporale (ieşirile din corpul fizic în decursul dedublării astrale) – de pildă, fenomenul retraririi în extenso a vieţii de până în acel moment (faptul de „a-ţi vedea întreaga viaţă defilând prin faţa ochilor”). Excepţional de moderne, cu implicaţii deosebit de importante datorită vechimii lor, dialogurile lui Enoh cu Dumnezeu şi cu Îngerii (Uriel, Gabriel, Mihail şi Rafael) reprezintă un document de importanţă capitală, care trebuie citit de cât mai mulţi oameni.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Unul dintre cele mai enigmatice manuscrise descoperite la Marea Moartă este Cartea lui Enoh, text considerat apocrif de către autorităţile bisericeşti. În urma unor îndelungate controverse, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceasta a fost „cartea de căpătâi” a lui Iisus şi că El o ştia pe de rost, ceea ce explică numărul mare de pasaje din Cartea lui Enoh, citate în Evanghelii. Deşi s-a dat publicităţii descoperirea lor, conţinutul exact al manuscriselor de la Marea Moartă continua să rămână secret.
