Armata lui Alexandru cel Mare a fost urmărită de OZN-uri misterioase acum 2.300 de ani?

În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, Alexandru cel Mare (Macedonianul) a creat unul dintre cele mai mari imperii din istorie, care se întindea din Grecia până în nord-vestul Indiei, câștigând o reputație ca un militar invincibil și unul dintre cei mai mari și mai de succes lideri militari din istorie. Există mai multe istorisiri despre aventurile lui Alexandru cel Mare și ale armatei sale, dar unele dintre cele mai ciudate ne prezintă modul în care armata macedoneană a fost urmărită de OZN-uri. Având în vedere că în acea Antichitate îndepărtată, doar păsările – precum vulturii – puteau fi cele mai mari obiecte zburătoare de pe cer, această poveste pare a fi foarte curioasă.

Primul raport că ceva neobișnuit urmărea armata macedoneană de pe cer datează din anul 329 î.Hr.. În acel moment, armata lui Alexandru înainta spre un oraș inamic din Asia Centrală și era o mare procesiune de oameni, cai și elefanți. Potrivit poveștii, când soldaţii au încercat să traverseze râul Jaksart, cunoscut acum sub numele de Syr Darya (care traversează teritoriile actuale ale Uzbekistanului, Tadjikistanului și Kazahstanului), noaptea au fost atacați din cer de „două scuturi mari de argint care aruncau foc”. Aceste „scuturi” i-au speriat atât de mult atât pe soldați, cât și animalele, încât s-a amânat traversarea râului până a doua zi.

Este greu de spus dacă aceasta este o poveste adevărată sau nu, deoarece relatarea a apărut pentru prima dată abia în secolul al XX-lea, într-o carte despre istoria Macedoniei, scrisă de istoricul Alexander Donskoy din Iugoslavia. Povestirea a fost remarcată de popularul ufolog american Frank Edwards, care mai târziu a publicat-o în cartea sa „Stranger Than Science”, de unde s-a popularizat în mai multe alte cărți de specialitate.

Edwards era sigur că povestea era adevărată: „Alexandru cel Mare a menționat două obiecte ciudate care s-au aruncat în repetate rânduri asupra armatei sale, până când elefanții de război, bărbații și caii au intrat în panică și au refuzat să treacă râul unde a avut loc incidentul. Cum arătau? Istoricul său le descrie ca fiind ca nişte scuturi mari și argintii strălucitoare, care aruncau foc în jurul marginilor.”

Însă, un alt istoric, Spencer McDaniel, îşi exprimă scepticismul despre această istorioară: „Edwards nu citează nicio sursă pentru niciuna dintre aceste afirmații și este puțin probabil să fi avut vreodată vreuna. Afirmația sa conform căreia armata lui Alexandru ar fi văzut două mari scuturi argintii strălucitoare pe cer nu seamănă nici pe departe cu nicio afirmaţie din vreo sursă antică care să vorbească despre Alexandru cel Mare. Această afirmație este probabil complet inventată. Sursele antice despre campaniile lui Alexandru menționează într-adevăr nişte „scuturi de argint”, dar nu în contextul în care ar putea fi interpretate ca având vreo legătură cu OZN-urile”.

În ceea ce privește un alt caz în care OZN-urile ar fi urmărit armata lui Alexandru cel Mare, ufologul italian Alberto Fenoglio a descoperit undeva următoarea poveste, care se presupune că a avut loc în anul 332 î.Hr., la apogeul asediului Tir-ului de către împăratul macedonian, în timpul campaniei sale împotriva perșilor: „Cetatea nu a cedat, zidurile ei aveau o înălțime de 50 de picioare și erau atât de solid construite încât nicio mașină de asediu nu o putea strica. Tirienii au interceptat în aer săgețile incendiare și proiectilele care erau aruncate în oraș. Într-o zi, aceste „scuturi zburătoare”, așa cum erau numite, au apărut brusc peste tabăra macedoneană, zburând într-o formațiune triunghiulară, fiind conduse de un scut extrem de mare.

Un cronicar necunoscut le-a descris ca întorcându-se încet peste Tir, în timp ce mii de războinici de ambele părți stăteau în picioare și le priveau uimiți. Deodată, un fulger a izbucnit din cel mai mare scut, lovind pereții, care s-au prăbușit. Au urmat mai multe fulgere, iar zidurile și turnurile s-au prăbușit ca și cum ar fi fost construite din nisip, lăsând calea deschisă asediatorilor care au avalanșat prin goluri. Scuturile zburătoare au plutit deasupra orașului până când acesta a fost complet cucerit, apoi au dispărut foarte repede în aer, pierzându-se în cerul albastru”.

Așadar, prima poveste ne spune cum 2 OZN-uri au împiedicat armata macedoneană să treacă mai departe, dar „scuturile zburătoare” din a doua poveste, dimpotrivă, l-au ajutat pe împărat să învingă. Există vreo logică aici?

Nici de data aceasta, criticii nu consideră acest caz ca fiind unul de încredere. Același Spencer McDaniel a scris următoarele: „Singurul text antic care seamănă chiar și de departe cu ceea ce descrie Fenoglio este conținut în „Istoria lui Alexandru cel Mare” de Quintus Curtius Rufus. Curtius scrie: „Într-adevăr, tirienii încălzeau scuturile de bronz, care fiind umplute cu nisip fierbinte și noroi clocotit, erau aruncate brusc de pe zidurile orașului. Și nimic nu era mai înspăimântător decât acest lucru: căci, atunci când nisipul înroșit pătrundea între armură și corp, soldatul nu mai putea face nimic și tot ce era atins ardea”. Cred că acest pasaj face referire la scuturile zburătoare din timpul asediului Tir-ului. Aceste scuturi erau reale, făcute din bronz și „zburau” doar pentru că tirienii le aruncau asupra soldaților lui Alexandru de pe zidurile orașului. Acest pasaj vorbește în mod clar despre bătălia de asediu și nu despre OZN-uri”.

Este posibil ca Fenoglio să fi citit istoria lui Edwards conform căreia Alexandru ar fi văzut „scuturi mari de argint strălucitoare”, poate că a plecat în căutarea sursei și poate că a găsit o versiune a pasajului din Curtius care descrie tirienii aruncându-și scuturile în timpul asediului Tirului. Atunci poate că a interpretat greșit acest pasaj pentru a scoate în evidenţa existenţa OZN-urilor în urmă cu peste 2 milenii. Sau poate că Fenoglio să nu fi citit niciodată niciuna dintre lucrările lui Curtius și pur și simplu a inventat întreaga poveste a lui Alexandru cel Mare care ar fi văzut „scuturi zburătoare” în timpul asediului Tir-ului, doar ca o înfrumusețare a istoriei anterioare a lui Edwards.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.