Multe s-au scris despre cauza medicală a morţii lui Iisus în Joia Mare: ruptură cardiacă, asfixie, aritmie cardiacă, şoc hipovolemic. Totuşi, o examinare atentă a Scripturii ne dă răspunsul corespunzător la această întrebare. În Ioan 10:17-18 găsim următoarele: „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.” Atunci când Iisus îşi părăsi trupul fizic pe cruce, Ioan 19:30 ne spune: „Deci după ce a luat oţetul, Iisus a zis: Săvârşitu-s-a. Şi plecându-Şi capul, Şi-a dat duhul.”
De obicei, unei persoane îi ia cinci zile pentru a muri prin crucificare. Lui Iisus i-a luat doar câteva ore. De ce această diferenţă? Simplu: pentru că Iisus Hristos a ales să moară. El, din proprie voinţă, şi-a dat duhul, atunci când munca Sa s-a terminat.
Trebuie să ne aducem aminte că Iisus ar fi putut să-şi oprească această tortură teribilă de care El a suferit. Dar El a îndurat-o pentru că El ne iubeşte, în ciuda faptului că noi n-o merităm. Oricât de teribilă a fost suferinţa Sa fizică, trebuie să înţelegem că aceasta a fost o nimica toată dacă ne raportăm la suferinţa pe care El a îndurat-o în inima Sa, la toate păcatele lumii pe care El le-a luat asupra Sa, atât timp cât a fost separat de Tatăl Său.