Visele reprezintă o călătorie a spiritului în trecutul sau viitorul vieţii actuale, dar şi în vieţile anterioare sau viitoare

11.876 vizualizari

De multe ori, mulţi dintre noi spunem: „Am avut un vis ciudat, înfricoşător, fără nicio asemănare cu realitatea”. Dar voi greşiţi gândind aşa, pentru că, de multe ori, visele reprezintă o reminiscenţă a locurilor şi lucrurilor pe care le-aţi văzut în trecut sau a lucrurilor care vor apărea într-o altă existenţă, sau în viitorul existenţei actuale. Când trupul este inactiv, spiritul încearcă să-şi rupă lanţul şi caută, în trecut sau în viitor, mijloace pentru a realiza acest lucru.

Biată fiinţă umană! Cât de puţin ştii despre cel mai frecvent fenomen de viaţa ta! Cât de învăţată eşti, cât de multe ştii şi, totuşi, cât de neştiuitoare eşti faţă de un lucru atât de banal cum este visul. Când un copil îţi pune întrebarea: „Ce facem când dormim?”  sau „Ce sunt visele?”, eşti incapabil în a oferi un răspuns coerent.

Atunci când trupul fizic este adormit, spiritul îşi foloseşte facultăţile de care el era inconştient, în timp ce trupul era treaz. Spiritul îşi aminteşte de trecut, şi, uneori, prevede viitorul; el dobândeşte mai multă putere şi este capabil de a intra în comunicare cu alte spirite, fie în această lume sau în altele.

În momentul somnului, spiritul se află temporar în starea în care va fi şi după moartea ta. Spiritele care, la moartea trupului, sunt imediat eliberate de materie, sunt cele care, în timpul vieţii lor, au avut ceea ce poate fi numit „somn inteligent”. Astfel de persoane, atunci când dorm, intră în contact cu alte spirite superioare, vorbesc cu ele, merg cu ele, şi obţin instrucţiuni de la ele. Asemenea persoane chiar lucrează la sarcini din lumea spiritelor, iar, după moarte, aceste sarcini sunt deja iniţiate sau finalizate. Din acest punct de vedere, trebuie să avem grijă la vise („micile morţi”), căci, aşa cum spunea şi Sf. Pavel, „zilnic, noi murim”.

Mai sus, am vorbit despre spiritele puţin mai avansate. În cazul oamenilor obişnuiţi, după ce aceştia mor, ei rămân pentru o perioadă de timp într-o stare de confuzie şi de incertitudine, neştiind ce se întâmplă cu ei. De fapt, în timpul vieţii, atunci când dorm ei merg în lumi mai inferioare decât cele existente pe pământ, fiind atraşi de plăceri mai josnice decât cele din lumea lor pământească, adunând idei şi experienţe mai malefice decât cele din perioada de veghe.

Prin somn, spiritele încarnate se află în legătură lumea spirituală. Somnul este poarta deschisă pentru spirite de către Dumnezeu, este odihna lor după muncă, în timp ce aşteaptă marea eliberare, eliberarea finală, care le va duce la locul lor adevărat.

(Mici fragmente traduse de către mine din cartea „Cartea spiritelor” de Allan Kardec)