Cine a ascuns şi a scos doctrina reîncarnării din creştinism? Şi care a fost motivaţia reală?
De ce în Europa, vreme de multe secole, fenomenul reîncarnării a fost atât de mult ignorat? Motivul este foarte vechi, provenind din mileniul anterior. Împăratul Iustinian I al Bizanţului, instigat de ambiţioasa Teodora, soţia sa (care a fost „deranjată” de unii prelaţi cât şi de ideea reîncarnării), a impus eliminarea acestui concept bine cunoscut până atunci. Sub ameninţarea directă a împăratului bizantin, la sinodul bisericilor creştine din anul 553, de la Constantinopole, episcopii creştini au acceptat scoaterea din dogmele creştine a principiului justiţiei spirituale prin reîncarnare.
Dar, ce spune Iisus Hristos despre reîncarnare, în Noul Testament, în răspunsul dat conducătorului iudeu Nicodim, care era desigur un învăţat al vremii (Ioan 3.3): „Adevărul adevărat îţi spun: de nu se va naşte cineva din nou, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.”
Această gândire se regăseşte şi în Evanghelia lui Matei, în capitolul 17, versetele 11 şi 12: „Iisus răspunzând, le-a zis: Ilie are să vină întâiul şi are să pregătească toate. Vă spun însă, că iată Ilie a venit, dar nu l-au cunoscut şi au făcut cu el ce au voit.”
În acea vreme, credinţa în reîntrupare la iudei era însă o cunoaştere întru totul normală, căci iată cum a fost redată în capitolul 16 al Evangheliei lui Matei (versetele 13 şi 14), în cadrul dialogului dintre Mântuitor şi ucenicii Săi: „La întrebarea lui Iisus „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului ?”, apostolii I-au răspuns: „Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul din prooroci.”
Lumea din Europa a început să „redescopere” acest adevăr fundamental abia în ultimele 3 secole, sub influenţa dovezilor care se înmulţeau tot mai mult, obţinute în cadrul „experienţelor spiritiste” efectuate sub controlul unor oameni de ştiinţă ai vremii. O influenţă crescândă – dar resimţită abia în secolul XX – a avut-o şi redescoperirea vechilor texte ale înţelepciunii orientale din zona Asiei.
DECLINARE DE RESPONSABILITATE: Conținutul prezentat în unele din articolele noastre este destinat exclusiv divertismentului sau informării. Ele explorează teorii speculative din domeniul ufologiei și cercetării paranormale. Deși ne putem baza pe fapte istorice, ipoteze publicate, zvonuri sau chiar ficțiune, cititorii nu ar trebui să interpreteze nicio parte a conținutului ca informație factuală sau definitivă, unele idei rămânând nedemonstrate de știința tradițională. Vă rugăm să le citiţi cu responsabilitate. Site-ul nu își asumă nicio responsabilitate pentru eventualele pierderi sau prejudicii rezultate din utilizarea informațiilor sau din deciziile luate de cititori în baza articolelor publicate.
De ce în Europa, vreme de multe secole, fenomenul reîncarnării a fost atât de mult ignorat? Motivul este foarte vechi, provenind din mileniul anterior. Împăratul Iustinian I al Bizanţului, instigat de ambiţioasa Teodora, soţia sa (care a fost „deranjată” de unii prelaţi cât şi de ideea reîncarnării), a impus eliminarea acestui concept bine cunoscut până atunci. Sub ameninţarea directă a împăratului bizantin, la sinodul bisericilor creştine din anul 553, de la Constantinopole, episcopii creştini au acceptat scoaterea din dogmele creştine a principiului justiţiei spirituale prin reîncarnare.
