În lume se fac tot mai des tot felul de experimente sociale, care nu neapărat sunt pozitive, deşi aşa par la prima vedere. Unul din experimente se numeşte „Venitul de bază universal” (sau „venitul universal garantat”), care a fost introdus în Canada, ca şi test, în anul 2017. Programul în valoare de 150 de milioane de dolari trebuia să se desfăşoare pe o perioadă de 3 ani, de-a lungul căreia 4.000 de persoane cu venituri reduse urmau să primeasca în jur de 12.000 dolari de persoană pe an, fără nicio condiţie. În iulie 2019, guvernul a decis să anuleze programul, ministrul pentru servicii sociale de la acea vreme argumentând că acesta nu reuşeşte să-i ajute pe oameni să devină „contribuabili independenţi la economie”.
De fapt, Canada nu e prima şi nici singurul stat care a experimentat „venitul de bază universal”. Cu excepția Iranului, care a introdus venitul de bază universal în 2011, majoritatea țărilor care au testat acest sistem au făcut-o doar pe grupuri mici de oameni sau într-un interval limitat. Cel mai amplu proces de testare a fost desfășurat de Finlanda și a durat aproape doi ani de zile. Încheiat în februarie 2019, acesta a prevăzut ca fiecare șomer finlandez să primească o plată lunară de 560 de euro. Cercetătorii care au desfășurat acest experiment au descoperit că beneficiarii au devenit mai sănătoși și mai fericiți, însă ajutorul nu i-a stimulat să caute mai intens un loc de muncă.
Odată cu noua pandemie mondială de coronavirus, care a creat mari probleme economice şi sociale în aproape toate ţările lumii (a crescut şomajul, au scăzut veniturile etc.), experimentul „Venitul de baza universal” pare că revine în forţă. Astfel, conform unei ştiri The Independent din 6 aprilie 2020, Spania plănuiește să introducă un venit de bază universal „cât de repede se poate” pentru a reduce impactul epidemiei de coronavirus.
Dar, acest „venit de bază universal” pare a fi, mai degrabă, un experiment social comunist. În primul rând, îi dezavantajează clar pe cei care vor să muncească cu forţele proprii, în raport cu cei care nu muncesc (nu pot / nu vor). Şi, în al doilea rând, poate face o categorie mare de oameni să devină dependentă doar de stat, iar această depedenţă nu poate servi intereselor sociale, în general.
Într-un interviu dat de fostul preşedinte ceh, Vaclav Klaus, acesta a spus clar referindu-se la acest subiect: „Noi, cei din țările ex-comuniste, am fost obișnuiți să trăim într-o lume în care exista ceva de tipul „venit universal de bază”. Ne-am dorit să scăpăm de comunism din cauza unor astfel de principii. Aceste idei distrug motivația de a munci și se dovedesc ruinătoare”.