La 7 iulia 1988, ruşii lansează stația spațială „Phobos 1”, iar după 5 zile, o stație geamănă, numită „Phobos 2”, ambele de câte șase tone, care după circa 200 zile trebuiau să ajungă lângă planeta Marte. Peste două luni s-a pierdut contactul cu „Phobos 1”, după cum s-a spus, datorită unei erori în comenzile date prin radio de pe Pământ, combinată în mod suspect cu o eroare a calculatorului de bord.
Toate speranțele cercetătorilor se îndreptau acum spre „Phobos 2”. Acesta a sosit într-adevăr, fără probleme, la destinație, aliniindu-și traiectoria în preajma micuțului satelit marțian Phobos. Exploatarea satelitului era unul dintre obiectivele sondei.
Numai că la 27 martie 1989, în timp ce se comanda reorientarea ei spre satelitul Phobos, contactul cu sonda s-a pierdut. Pe 31 martie 1989, ziarele din Europa încep să vorbească despre un obiect neidentificat văzut în ultimele imagini luate de navă, care înfățișau ceva inexplicabil sau o umbră eliptică proiectată pe suprafața planetei Marte. Ulterior s-a precizat că era vorba de ultimele două imagini, că înfățișau o elipsă extrem de alungită, care nu putea fi în niciun caz o iluzie optică, deoarece a fost captată de ambele camere de luat vederi (una color, cealaltă în infraroșu). Lungimea umbrei era de circa 20 de kilometri. În curând s-a aflat că o umbră similară a fost captată de aceeași sondă cu câteva zile înainte, cu diferența că „umbra” avusese atunci între 26 și 30 de kilometri.
S-a mai descoperit apoi că, la câteva ore după întreruperea legăturii, s-a mai recepționat un semnal, din păcate „prea slab” pentru a putea fi analizat. Dacă sonda a fost lovită de un micrometeorit, cum s-a presupus, de unde mai putea veni acest semnal?
În privința imaginilor, Alexandr Dunaev, președintele Administrației Spațiale Sovietice „Glavcosmos”, declara conform revistei „Aviation Week and Space Technology” că „umbra” era probabil un obiect interpus între stație și Marte. Poate un bolovan pe aceeași orbită cu Phobos, poate resturi ale sistemului de propulsie, ejectat odată cu înscrierea stației pe orbită. Aceste ipoteze nu au rezistat însă unei examinări mai atente.
O altă ipoteză ar fi fost aceea că s-a fotografiat chiar umbra satelitului Phobos. Acesta seamănă cu un „cartof” lung de circa 27 kilometri, ceea ce ar fi corespuns foarte bine cu dimensiunile „umbrei”. Făcându-se însă o comparație între ultima imagine transmisă de Phobos 2 și o fotografie transmisă de sonda Mariner 9, pe care se vede umbra satelitului, diferența este atât de evidentă încât și această ipoteză a trebuit să fie abandonată.
La trei luni după incident, sub presiunea participanților din alte țări la proiectul „Phobos”, autoritățile sovietice fac publică înregistrarea pe bandă magnetică a imaginilor în cauză, cu excepția ultimelor, transmise doar cu câteva secunde înaintea întreruperii legăturii.
Chiar și fără obiectivul oval, imaginile erau inedite, înfățișând niște formații oarecum filiforme, fapt cu atât mai interesant cu cât acestea proveneau de la aparatul care înregistra în infraroşu. Videoclipul a fost difuzat de mai multe companii de televiziune. S-au observat că anumite forme geometrice rectangulare de pe suprafața planetei, evidențiate în infraroșu, nu puteau fi explicate prin cauze naturale.
Lumea științifică a admis treptat că „umbra” era un obiect cosmic, care n-ar fi trebuit să fie acolo, venind în mare viteză către obiectivul sondei, care în momentul următor urma s-o lovească și s-o scoată din uz, făcând-o să se rotească precum un titirez. Ce era acest obiect cosmic? Nimeni n-a îndrăznit să susțină cu certitudine vreo ipoteză…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În privința imaginilor, Alexandr Dunaev, președintele Administrației Spațiale Sovietice „Glavcosmos”, declara conform revistei „Aviation Week and Space Technology” că „umbra” era probabil un obiect interpus între stație și Marte. Poate un bolovan pe aceeași orbită cu Phobos, poate resturi ale sistemului de propulsie, ejectat odată cu înscrierea stației pe orbită. Aceste ipoteze nu au rezistat însă unei examinări mai atente.
