O scriitoare română puţin cunoscută, Viorica Huber, a anticipat cu 9 ani înainte descoperirea, de către navele spaţiale NASA Viking, a celebrului “Sfinx” de pe planeta Marte

1877

La mijlocul anilor ’70, cele două sonde spațiale NASA Viking aduceau în fața ochilor uimiți ai umanității terestre o serie de imagini șocante ale planetei Marte. Printre acestea, se aflau și câteva ce înfățișau mai multe “piramide” și figura unui “cap uman” de mari dimensiuni, un fel de Sfinx, dăltuite toate în roca de la suprafața marțiană.

Ceea ce se cunoaște mai puțin este faptul că în 1967 apărea la noi în ţară o carte (o frumoasă povestire SF) intitulată “Taina Sfinxului de pe Marte”, scrisă de Viorica Huber (vedeţi cartea pe emag.ro). Iată ce scria autoarea română cu circa 9 ani înainte de fotografiile navei spaţiale NASA:

* Într-adevăr, pe ecran se vedea limpede: la marginea cealaltă a craterului se contura precis silueta unui Sfinx, asemănătoare în linii mari cu cel pământean (…), numai că, ținând seama de proporțiile movilei, colosul de pe Marte părea de zeci de ori mai mare.

* Cu orice riscuri, trebuia să dezgropăm Sfinxul și să-l studiem cu atenție. În acest scop, am provocat o furtună artificială în regiunea movilei. Turbionul a măturat într- adevăr o bună parte din nisipul ocru care învăluise colosul și noi l-am putut contempla în voie – de la distanță, firește. Era încă îngropat în nisip până mai sus de coapse, dar pieptul enorm și capul semeț se profilau pe orizont ca un mic munte strălucitor.

* Ca și Sfinxul terestru, cel de pe Marte avea trup de leu și cap de om, însă nu era construit din piatră, ci părea turnat dintr-un material saumetal necunoscut, probabil foarte dur, inalterabil și lustruit ca oglinda, reflectând culorile din jur.

* Străvechiul monument de piatră de la Giza pare a fi, după cum afirmă mulţi egiptologi, mult mai bătrână decât piramidele înălțate în timpul celei de-a IV-a dinastii a faraonilor. Poate că a fost într-adevăr adus, cum zic unele mituri despre el, de undeva, din acele ținuturi, din acel mirific continent atlant… Poate că acolo, în vechea lume a Atlantidei, să fi existat și alți Sfincși, nu numai de piatră, ci și de metal… Poate că ei, ca și mult depărtatul lor model solar, nu reprezentau numai un simbol, ci aveau și un rol științific, de stație de recepție-emisie a unor semnale cosmice…

Să fi avut oare Viorica Huber o premoniție uluitoare, care a făcut-o să vorbească despre “Sfinxul de pe Marte” cu aproape un deceniu mai înainte ca acesta să fi fost fotografiat de sondele Viking? E posibil… Oricum, faptele rămân fapte și încă din anul 1967, o româncă vorbea într-o carte a sa despre o descoperire incitantă, de care umanitatea nu avea să afle, de facto, decât mult mai târziu.

blankblank