În 1736, Benjamin Franklin mărturisea că a utilizat învăţămintele din înţelepciunea populară ca strategie politică. Episodul va fi cunoscut mai târziu, după preluarea sa ca exemplu, în manualele de psihologie socială, drept: „Manipularea Ben Franklin”. Despre ce este vorba?
Pe când era membru în forul legislativ al statului Pennsylvania, Franklin
era tot timpul contrat de un oponent politic, care părea chiar să-l
antipatizeze. Situaţia devenise enervantă, motiv pentru care Ben Franklin a început să se gândească tot mai des la o soluţie prin care să-l reducă la tăcere pe respectivul oponent. Şi a găsit-o. Iată-l povestind singur în ce mod a acţionat:
„Nu mă încânta ideea sâ-i câştig favorurile manifestând un respect servil faţă de el, aşa că am folosit o altă metodă. Auzind că are în biblioteca lui o carte foarte rară şi valoroasă, i-am scris un bileţel în care îmi exprimam dorinţa de a citi cu atenţie respectivul volum şi îl rugam să-mi facă favoarea de a mi-l împrumuta pentru câteva zile. Mi l-a trimis imediat, iar eu i l-am restituit peste vreo săptămână împreună cu un alt bileţel în care îmi arătam recunoştinţa pentru favoarea pe care mi-o făcuse. Când m-a întâlnit din nou la Cameră, s-a apropiat de mine şi mi-a vorbit (ceea ce nu făcuse niciodată înainte), folosind un ton extrem de civilizat. Apoi, în toate ocaziile şi-a arătat bunăvoinţa în a mă servi, aşa că am devenit buni prieteni, iar prietenia noastră a durat până la moartea lui. Acesta este un alt exemplu al adevărului cuprins într-o veche zicală, pe care am învăţat-o şi care spune: „Cel care ţi-a făcut odată o favoare, este mult mai disponibil să te ajute din nou decât acela care îţi este obligat.”











