În secolul al X-lea î.Hr., la moartea regelui Solomon al Israelului, ca urmare a unor neînţelegeri din interior, zece triburi din nord au alcătuit regatul lui Israel, sub conducerea lui Ieroboam, iar cele două triburi rămase în sud (ale lui Iuda şi Beniamin) au alcătuit „regatul Iuda”. A urmat apoi o perioadă în care evreii au fost atacaţi de asirieni. Regatul Iuda a rezistat mai bine de un secol, ca stat vasal, plătind biruri, până când regele Nabucodonosor al II-lea, în fruntea armatei babiloniene, a cucerit Ierusalimul (587-586 î.d.C.), distrugând oraşul şi templul. O parte a populaţiei a fost deportată (captivitatea babiloniană). După o jumătate de secol de exil, în anul 538 î.d.C., regele Cirus al II-lea al Persiei a permis unei jumătăţi din evrei să se reîntoarcă în patrie, iar aceştia aparţineau exclusiv triburilor lui Iuda şi Beniamin.
Soarta deportaţilor din nord a fost alta. Cele zece triburi luate în captivitate de către asirieni au fost duse în răsărit, şi nu s-a mai auzit nimic despre ele; există numeroase dovezi că ele nu s-au reîntors niciodată în Palestina. Chiar şi Iisus considera aceste triburi ca fiind pierdute, când le numea „oile pierdute ale casei lui Israel” (Matei 10:6; 15:24) şi „copiii lui Dumnezeu cei risipiţi” (Ioan 11:52). Ce s-au întâmplat cu ele? Unde au ajuns?
Evreii au ajuns în Asaret, adică o provincie din Pakistan?
Profetul Ezra a scris patru cărţi. În cartea a patra putem citi despre „cele două triburi scoase din ţara lor ca prizonieri în vremea lui Osea, regele pe care Salmanasar, regele Asiriei, l-a luat prizonier, şi a traversat cu ei apele, pe când au intrat în altă ţară… şi au mers într-o ţară mai îndepărtată… Prin acea ţară era cale lungă de mers, chiar un an şi jumătate, iar acea regiune se cheamă Arsaret” (14:29-36). Un vechi manuscris consemnează.că în vremea dinastiei Shansabi, un popor numit Ben-i-Israel (Copiii lui Israel) obişnuia să locuiască în Asaret. Un cercetător, pe nume Thomas Ledlie, considera că Asaret desemna districtul Hazara din Pakistan şi teritoriul alăturat din Caşmir.
Un text sanskrit, care se ocupă de tradiţia privind originea Caşmirului, furnizează lista triburilor care s-au stabilit în această vale după ce s-au retras apele lacului. Se menţionează „Darva, fiii lui Dara, descendenţii lui Iuda”, „Asuerus, tribul lui Asuerus”, „Khasha, urmaşii lui Kush, fiul lui Noe”. Potrivit unei tradiţii rabinice, cele zece triburi au trecut un râu curgând prin ţara lui Kush, adică prin Caşmir.
Fiii lui Israel s-au stabilit în zona Afghanistanului şi Pakistanului?
Pentru intervalul cuprins între 1339 şi secolul al XX-lea, un istoric islamic, pe nume Khwaja Nazir Ahmad, enumeră nu mai puţin de nouă izvoare islamice şi şaptesprezece cărţi şi articole ale autorilor occidentali, care atestă prezenţa Ben-i-Israel în Afghanistan şi Pakistan. Autorul a procedat la fel şi pentru Caşmir.
Acum mai bine de o mie de ani, cartea tradiţională shi’ită Asul-i-Kafi amintea existenţa unui rege din Caşmir, ai cărui patruzeci de curteni cunoşteau în profunzime Tora şi obişnuiau să recite cuvintele lui Avraam şi Psalmii. Un alt autor consemnează: „Când, plecat să cucerească India, şahul Nadir a ajuns la Peshawar, şeful tribului lui Yusuf Zyes i-a prezentat o Biblie scrisă în ebraică”. Un misionar creştin a găsit în Caşmir o copie străveche a Tora scrisă pe un sul de piele de 14,5 m lungime.
În două cronici vechi, se spune negru pe alb că locuitorii Kashmirului erau urmaşi ai triburilor din Israel. De exemplu, bazat pe multe dovezi, Abdul Qadir scrie că „Abl-i-Kashmir Ben-i-Israel şi locuitorii din Caşmir sunt Copiii lui Israel” şi, de asemenea, că ei au venit din Ţara Sfântă. Un altul spunea că musulmanii şi pandiţii din Caşmir ca fiind de obârşie şi înfăţişare evreiască.
Iezuitul Catrou afirma: „cei din Caşmir sunt urmaşii evreilor”, adăugând că: „Moise este un nume foarte obişnuit aici”. Tot el mai spunea că „unele monumente vechi, ce pot fi încă văzute, îi dezvăluie ca pe un popor venit din Israel. De exemplu, ruinele unui edificiu construit pe un munte înalt se numesc şi acum Tronul lui Solomon”. Medicul S. Manouchi, care a fost în slujba împăratului Aurangzeb (1658-1707) a scris: „Există o veche tradiţie, potrivit căreia acei evrei care au fost duşi în robie de Salmanasar s-au stabilit în Caşmir şi oamenii din acea ţară sunt urmaşii acestor evrei… Există multe vestigii ale unei descendenţe rasiale din israeliţi. Aspectul şi figura locuitorilor de azi au ceva din specificul evreilor, care se deosebesc de toate celelalte popoare”.
Savantul G.T. Vigne, membru al Royal Geographical Society, scria: „Tatăl lui Ieremia era părintele afghanilor. El a fost contemporan cu Nabucodonosor, îşi spunea Ben-i-Israel şi a avut patruzeci de fii. Un descendent din a treizeci şi patra generaţie se numea Kys şi a fost contemporan cu profetul Mahomed”. Dr. James Bryce şi Keith Jones menţionează că afghanii „au trasată descendenţa îndărăt până la regele Saul al Israelului şi îşi spun Ben-i-Israel”; A. Burnes susţine că legenda lui Nabucodonosor confirmă că evreii fuseseră transferaţi din Ţara Sfântă la Ghor şi Bamian, în nord-vestul Kabulului. Ei au rămas israeliţi până în anul 682 d.C., când şeicul arab Khaled ibn Abdallah i-a convertit la Islam.
Arhitectură israeliană în Caşmir…
Cât despre vechile temple din Kashmir, acestea nu sunt nicidecum inspirate de arhitectura hindusă sau măcar de cea elenistică, ci de templele israelite, spre exemplu, în cazul celui de la Martand, lângă Mattan (la 13 km de Islamabad), care e cel mai renumit templu din Caşmir. Tot astfel este Takht-i-Suleiman, care este copia exactă a mormântului lui Absalom, în pădurea Efraim din valea lui Iosafat, nu departe de Ierusalim. Există, de asemenea, numeroase inscripţii ebraice în siturile arheologice din India.
Localnici din Caşmir vorbesc o limbă ce se aseamănă cu aramaica!
Studiile lingvistice au demonstrat limpede legătura dintre vechiul Israel şi Caşmir. Limba vorbită în acest ţinut din nordul Indiei este diferită de toate celelalte limbi indiene, a căror origine este sanskrita, lucru dovedit de Sir George Gregson. E vorba de limba kharoshti din India de nord-vest şi Pakistan, care există în această parte a Asiei încă din sec. al V-lea î.Hr.; ea se aseamănă cu aramaica, şi e scrisă de la dreapta la stânga ca şi brahmi folosind tot alfabetul semitic.
Urmaşii evreilor se găsesc în zona cea mai conflictuală din lume!
Ca să rezumăm, se pare că, într-adevăr, cele 10 triburi pierdute ale Israelului au ajuns până în zona Afghanistanului şi Caşmirului. Pentru cine nu cunoaşte geografie, vă prezint mai jos o hartă sugestivă:
În prezent, Caşmirul este o regiune situată între India şi Pakistan, conţinând teritorii din ambele state. Caşmirul a constituit şi constituie chiar şi în ziua de azi focarul unui conflict neîntrerupt dintre India şi Pakistan. Citez de pe Wikipedia:
Conflictele existente azi în Cașmir sunt motivate prin cuceririle făcute în 1819 de către Sikhs (o comunitate războinică religioasă din regiunea Punjab (țara celor 5 ape) din nordul Indiei) pe de o parte, iar pe de altă parte prin împărțirea în anul 1947 a Indiei formând două state Pakistan și India din timpul colonialismului englez neținând seama de originea etnică și religioasă diferită a populației musulmane și hinduse. Cașmirul rămâne după împărțirea britanică la început independent, sub conducerea prințului Hari Singh, devine însă după o perioadă scurtă mărul discordiei determinând un conflict militar între India și Pakistan. După invazia Cașmirului de către Pakistan, sprijină populația musulmană rebeliunea contra prințului (maharaja).
În octombrie 1947 intră trupe masive din India în Cașmir ca urmare a cererii de ajutor a prințului. Pakistanul nu acceptă intervenția Indiei în conflict astfel dintr-un conflict religios hindu-musulman se ajunge la un conflict politic între cele două state. Acest confict escalează astfel între anii 1947 – 1949 se ajunge la primul război indo-pakistanez care prin mediere ONU duce la împărțirea Cașmirului. După acest război două treimi revin Indiei fiind numit districtul Jammu și Kashmir, iar restul nordul Cașmirului, Asad Kashmir și Northern Area (provinciile de nord) revin Pakistanului. Linia de graniță dintre cele două părți („Line of Control“) are o lungime de 750 km fiind sub mandat ONU neputându-se ajunge la un compromis între India și Pakistan. Pe lângă India și Pakistan se alătură și China de partea Pakistanului în acest conflict (sprijinit de URSS) prin intrarea trupelor chineze (1956 și 1962) în estul Cașmirului ocupând platoul Aksai-Chin și preia de la Pakistan K2.
Pakistanul pretinde teritoriul din Cașmir unde locuiește majoritatea musulmană, aceasta nefiind acceptat de India se ajunge la al doilea război indo-pakistanez (august – septembrie 1965) războiul se încheie fără modificarea granițelor inițiale. Urmează o serie de conficte militare ca războiul Kargil 1999, acest conflict fiind deosebit de important pentru situația internațională prin faptul că ambele state India și Pakistanul dețin deja arma nucleară, confictul prin mediere internațională va fi aplanat.
E prea suspect interesul marilor puteri ale lumii faţă de Afghanistan…
Încă ceva: întotdeauna m-am întrebat de ce marile puteri ale lumii sunt atât de interesate de Afghanistan, un stat deşertic arid, care nu conţine nici măcar rezerve de petrol. Mă refer de războiul purtat de URSS în anii ’80 în Afghanistan, pentru ca apoi să fie rândul americanilor în 2001. Prima explicaţie ar putea fi prezenţa în această ţară a unor bogăţii minerale imense de 1 trilion de dolari (aşa cum scriam acum 3 ani: Bogăţii minerale de 1 trilion de dolari! De asta au pornit americanii războiul din Afghanistan?). OK, explicaţia este solidă. Dar, nu ar putea fi şi alta? Oare nu cumva şi ruşii şi americanii caută în regiunea Afghanistanului artefactele străvechi ale celor 10 triburi pierdute ale Israelului? Poate chiar celebrul „Chivot al Legământului”, care nu se află nici în Zimbabwe, nici în Ierusalim (vezi articolul recent Chivotul Legii din Biblie a fost găsit în Zimbabwe…sau în Ierusalim!? Un om de ştiinţă susţine că a găsit pe Chivot sângele lui Iisus Hristos, iar rezultatul analizei e şocant!) şi nici în Eritreea (O altă ipoteză interesantă: Mossad-ul israelian ar fi organizat declararea independenţei Eritreii în anul 1993, doar pentru a putea extrage celebrul artefact biblic “Chivotul Legii”). Adevărul până la urmă trebuie să se afle…
Un comentariu la „Cel mai mare mister biblic: unde sunt „cele 10 triburi pierdute ale Israelului”? În zona Caşmirului şi Afghanistanului? De asta marile puteri ale lumii se războiesc acolo?”