Legenda „Lânii de Aur” descrie, de fapt, o maşină zburătoare sofisticată folosită de zeii antici din Olimp

2.224 vizualizari

Precum spun vechile mitologii greceşti, Lâna de Aur a fost lâna berbecului care i-a dus în zbor pe Frix și pe Hele în Colchida (un teritoriu în Georgia de azi). Frix a oferit acest animal, drept jertfă, lui Aeetes și a atârnat lâna berbecului de un arbore în pădurea în care era venerat Ares. Lâna de aur semnifica în mitologia greacă simbolul bogațiilor din țările răsăritene, pe care elinii le-au râvnit mult, întotdeauna. Legenda spune că Iason, însoțit de argonauți, a pornit în căutarea lânii de aur.

Dar totuşi, de ce este acest obiect cât se poate de ciudat (Lâna de Aur) atât de râvnit? Majoritatea enciclopediilor descriu Lâna de Aur ca fiind „blana unui berbec de aur”. Prin urmare, se presupune că acest întreg echipaj de argonauţi a pornit pe mare din cauza unei blăni? Se presupune că a fost construită cea mai mare corabie a vremii şi că fiii zeilor şi regilor şi-au oferit serviciile de bunăvoie pentru a porni în căutarea unei blăni ridicole?

Nu, în mod sigur nu, pentru că Lâna de Aur era o blană deosebită, cu proprietăţi uimitoare. Putea să zboare! Aşadar, Lâna de Aur era un fel de maşină zburătoare, care îi aparţinuse odinioară zeului Hermes. În niciun caz nu trebuia să rămână în mâna unui tiran, care ar fi putut să abuzeze de ea în scopurile sale netrebnice – aşa explicându-se şi organizarea echipajului de primă clasă, cu toate îndemânările lui deosebite şi ajutorul descendenţilor zeilor. Toţi voiau să recupereze ceea ce le aparţinuse zeilor din Olimp.

De cum s-au îmbarcat, argonauţii şi-au ales un conducător într-o manieră democratică. A fost preferat Heracles, cel mai puternic dintre toţi, însă el a refuzat însărcinarea. A spus că onoarea îi aparţinea numai lui Iason, iniţiatorul expediţiei. Corabia a ieşit iute din portul Pangasai şi a ocolit peninsula Magnesia. După câteva aventuri neprimejdioase, echipajul a ajuns la peninsula Capidagi, care este legată de continent printr-o fâşie de pământ. Acolo trăia poporul dolion, al cărui tânăr rege, Cyzicus, le-a cerut argonauţilor să-şi lege corabia în portul din golful Chytos – părând să uite să-i avertizeze despre uriaşii cu şase braţe care trăiau şi ei acolo.

Argonauţii, care nu bănuiau nimic, au urcat pe un munte din apropiere să se orienteze. Numai Heracles şi alţi câţiva oameni au rămas să păzească corabia Argo. Monştrii cu şase braţe au atacat imediat vasul, fără să ia seama însă la Heracles, care i-a văzut apropiindu-se şi a omorât câţiva dintre ei cu săgeţile sale înainte chiar ca lupta să înceapă. Între timp, ceilalţi argonauţi s-au întors şi, mulţumită talentelor lor deosebite, i-au măcelărit pe atacatori.