Chimistul francez Bernard Courtois (1777-1838) lucra în laboratorul său. Pe masă se găseau două vase: primul conţinea o soluţie alcoolică de cenuşă din alge marine, iar al doilea acid sulfuric. Motanul lui iubit, care stătea pe umărul lui, vrând să se joace a sărit pe masă şi, răsturnând cele două vase, cele două lichide s-au vărsat pe masă şi s-au amestecat, formându-se imediat un nouraş de vapori albastru-violaceu. Aşa a fost descoperit un nou element chimic, iodul, descoperire la care motanul a fost coautor! Era în anul 1811.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Chimistul francez Bernard Courtois (1777-1838) lucra în laboratorul său. Pe masă se găseau două vase: primul conţinea o soluţie alcoolică de cenuşă din alge marine, iar al doilea acid sulfuric. Motanul lui iubit, care stătea pe umărul lui, vrând să se joace a sărit pe masă şi, răsturnând cele două vase, cele două lichide s-au vărsat pe masă şi s-au amestecat, formându-se imediat un nouraş de vapori albastru-violaceu. Aşa a fost descoperit un nou element chimic, iodul, descoperire la care motanul a fost coautor! Era în anul 1811.
