Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Ingrid Bergman, actriţă genială, dar foarte uşuratică

323

ingrid_bergmanIngrid Bergman (1915-1982), celebra actriţă suedeză, a avut o viaţă boemă, în care a avut parte de trei mari iubiri: fotograful Robert Capa, compozitorul şi interpretul Larry Adler, şi regizorul Victor Fleming. După aventura cu Capa, pe care îl cunoaşte, urmează furtunoasa poveste de dragoste cu Larry Adler, depănată în Germania. În anul 1937, se mărită cu medicul suedez Peter Lindström. Un an mai târziu, naşte o fetiţă, căreia îi pune numele Friedel Piá. În paralel, întreţine o relaţie adulterină cu Capa. Soţul îi dirijează cariera şi domină cuplul. După ce realizează că este înşelat, se hotărăşte să divorţeze. Dar ea nu concepe să-l piardă şi-i promite solemn fidelitate.

Nu trece însă multă vreme şi actriţa se îndrăgosteşte de regizorul Victor Fleming. Din fericire, ca şi Larry Adler, acest bărbat de 33 de ani mai în vârstă îi adaugă valenţe creative, în afara complicaţiilor ce îi tulbură viaţa. Relaţia durează până ce este surpinsă de Lindström. După moartea lui Fleming, Ingrid intră într-o perioadă apatie. Pe parcursul mariajului său monoton, se risipeşte şi în alte aventuri efemere. În mai 1939, pleacă la New York, pentru a juca într-un remake după „Intermezzi”.

Începutul celui de-al II-lea război mondial o determină să se instaleze împreună cu familia în America (1940). Doi ani mai târziu, se lansează „Casablanca”, film ce îi conferă statutului de star de primă mărime. Interpretarea originală din „Pentru cine bat clopotele” îi aduce o nominalizare la Oscar (în anul 1943). La sfârşitul aceluiaşi an, începe filmările la „Lumina de gaz”. De astă dată, nu mai ratează Oscarul pentru interpretarea feminină. Izbucneşte un scandal în jurul relaţiei amoroase ce se înfiripă între ea şi Roberto Rosellini, în timp ce turnează „Stromboli” (1950). Din această cauză, se întoarce în Europa, unde îl aduce pe Robertino, rodul iubirii cu regizorul italian. La o săptămână după naştere, divorţează de Lindström. Se căsătoreşte în Mexic cu Rosellini, căruia îi mai dăruieşte două fetiţe gemene.

În plan profesional, colaborarea lor nu se dovedeşte la fel de fecundă. Între anii 1951-1955, realizează împreună o serie de filme care nu se bucură de succes. Obosită şi îngrijorată că nu va reuşi să realizeze niciodată o capodoperă alături de cineastul italian, se întoarce la Hollywood şi triumfă în „Anastasia” (1956). Este recompensată cu un al doilea Oscar. Un an mai târziu, divorţează de Roberto provenind dintr-o familie de bogaţi armatori suedezi. Primeşte apoi un al treilea Oscar pentru rolul din „Orient Expres” (1974). La un an după acest ultim mare succes, divorţează a treia oară.

Îngrijorată de simptomele unui cancer mamar, Ingrid acceptă o mastectomie. Moare la Londra, la 29 august 1982, după o mică petrecere organizată la cîţiva prieteni în cinstea aniversării ei. I se mai acordă un premiu Emmy, postum, pentru ultimul rol din filmul pentru televiziune „A Woman Called Golda”.

Orgoni Crystal