Există un mit babilonian extrem de interesant care ne spune povestea unei păsări gigantice cu cap de leu, ale cărei aripi erau atât de puternice încât putea provoca furtuni de nisip, tornade și tunete. Această creatură gigantică, pe jumătate om și jumătate pasăre, cu aripi uriașe și un cioc asemenea unui ferăstrău, putea merge pe două picioare asemenea un om și era cunoscută sub numele de Anzu (adică „cea înțeleaptă”).
Inițial, povestea era un mit sumerian anterior, potrivit căruia, această creatură a fost asociată cu demonul sumerian al furtunii – pasărea Anzu – care era reprezentată printre stele prin Pegasus si Taurus. Civilizaţia akkadiană avea o altă versiune a pasării malefice – zeul Zu ( Imdugud / Anzu).
Maleficul Zu avea o dorință specială, care era greu de îndeplinit: dorea să-i conducă pe zei. Într-unul din mituri Imdugud (sau Anzu) fură „Tăbliţa Destinului” de la marele zeu al panteonului mesopotamian, Enlil. Cu „Tăbliţa Destinului” furată, pasărea Anzu s-a adăpostit pe un vârf de munte din Arabia. Ea știa că cine avea această tăbliţă avea controlul deplin asupra Universului și destinelor tuturor.
În cele din urmă, un erou curajos a apărut pe scenă, care să ia înapoi Tăbliţa furată. Sursele babiloniene spun că a fost Marduk, iar în versiunea sumeriană a poveștii, era Lugalbanda, tatăl lui Ghilgameș, soțul zeiței Ninsun și al treilea rege al orașului Uruk. În altă versiune a acestui mit, zeul Ninurta, fiul lui Enlil și Ninhursag, a fost eroul care a reușit să recupereze Tăbliţa divină a lui Enlil, prin uciderea zeului-pasăre cu nişte săgeți.
Eu cred că aceşti zei din toate aceste mitologii nu sunt altceva decât nişte extratereştri avansaţi care au vizitat odată Pământul…
