Poţi să mori de supărare, dar poţi să mori şi de bucurie

Moartea de supărare nu este rezervată numai îndrăgostiţilor: se poate muri de durere şi din alte pricini decât din dragoste.

Homer (mort în sec. IX î.H.) a murit, se spune, disperat că nu a ştiut să dezlege o enigmă; Terenţiu (mort în 159 î.H.), din pricina pierderii pieselor sale de teatru într-un naufragiu; Henric al II-lea al Angliei (mort în 1189), pentru că a fost trădat de fiii lui; Alienor de Aquitania (moartă în în 1204), pentru că a fost cucerit Château-Gaillard; pictorul Bruegel de Catifea (mort în 1625), pentru a fi pierdut dota fiicei sale; arhitectul englez Inigo Jones (mort în 1652), în urma execuţiei lui Carol I; decoratorul Le Pautre (mort în 1682), din cauză că regele Ludovic al XIV-lea i l-a preferat pe Mansart; Corelli (mort în 1713), pentru că Scarlatti i-a spus că s-a înşelat asupra valorii unei note; Monge (mort în 1818), de durerea de a se vedea exclus după Restauraţie de la Institut şi din Şcoala Politehnică; Marie Dorval (moartă în 1849), de disperare după moartea nepotului ei.

Alţii, în schimb, au murit de bucurie: Sofocle (în 406 î.H.); filozoful Chilon (în sec. VI î.H.); Isabela de Bavaria (în 1435); Goya (în 1828), sau chiar de râs: pictorul grec Zeuxis (în sec. V î.H.); filozoful Anaxagora (în 428 î.H.); pictorul italian Aretino (în 1556).

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.