Există şi au existat în lumea această persoane foarte bogate, ce nu mai au grija zilei de mâine şi dispun de o grămadă de timp liber, neştiind cum să şi-l umple. În această categorie intră mai mulţi bogătaşi din secolul al XVIII-lea, din Marea Britanie și Irlanda, care au decis să-și umple nopțile cu activități organizate sub masca unui club al cărui nume spune totul: Hellfire Club („Clubul Focul Iadului”).
Clubul a fost unul secret şi a fost creat şi condus în 1719 de Philip, primul duce de Wharton. Natura secretă a clubului a dat naștere la o mulțime de zvonuri, dar au fost ele adevărate? Ei bine, se pare că da.
De fapt, au existat mai multe Cluburi Hellfire. Membrii cluburilor Hellfire aveau câteva lucruri în comun: erau bogați, nu le păsa de morala societății, puteau păstra secrete și aveau suficiente privilegii încât să poată ieși din aproape orice probleme legală.
Şeful poliţiei şi-a vândut sufletul diavolului?
Cluburile Hellfire aveau în spatele lor povești despre ritualuri satanice și relații demonice. Simon Luttrell a fost șeful poliţiei din orașul Dublin când era în Hellfire Club și au apărut zvonuri că el și-ar fi vândut sufletul diavolului… Conform legendei, Clubul Hellfire din Dublin a lăsat întotdeauna un loc gol în cazul în care diavolul decide să se alăture acolo.
Simon Luttrell a fost unul dintre cei mai notorii membri ai clubului Hellfire din Irlanda, o biografie de-a sa numindu-l drept „omul cel mai odios”. De ce? Iată care este povestea. Darkey Kelly, o femeie dintr-un bordel din Dublin a rămas însărcinată cu copilul lui Luttrell și a încercat să-l șantajeze. El, în schimb, a acuzat-o că este criminală, iar femeia a fost judecată și executată. Destul de simplu, dar s-ar putea să fi fost ceva mai mult.
Luttrell – care era membru al Casei Comunelor și al poliţiei din Dublin – ar fi putut avea un rol diferit. Execuția lui Kelly a venit în 1760, după ce a fost trimisă în judecată pentru uciderea unui cizmar local numit John Dowling. Autoritățile au percheziționat proprietățile, unde au găsit cadavrele a încă 5 bărbați; femeia a fost găsită vinovată şi condamnată. Dar, se pare că totul a fost o înscenare de-a lui Luttrell.
Alcool şi foc
Uneori, adevărul este mai ciudat decât ficțiunea și acesta a fost cazul lui Henry Barry (Lord Santry), membru al clubului irlandez Hellfire Club. Se spune că Lord Santry a participat la o întâlnire a Clubului Hellfire, forțând un bărbat să bea atât de mult alcool, încât i-a umplut stomacul și gâtul, şi apoi i-a dat foc. El nu a fost niciodată condamnat pentru asta (a mituit oamenii să tacă), dar a fost arestat pentru evenimente petrecute în timpul unei adunări a lui Hellfire Club din Palmerstown, Dublin. Când cineva a râs de Santry, acesta şi-a scos sabia și l-a înjunghiat. A fost judecat şi a încercat să se apere afirmând că bărbatul a murit în urma unei mușcături de șobolan, dar a fost găsit până la urmă vinovat. Santry a evitat execuția, deoarece unchiul său bogat, proprietar de pământ, a amenințat că va tăia apa potabilă care alimenta Dublinul, iar Santry a obținut până la urmă o grațiere regală.
Un alt membru malefic al Clubului Hellfire a fost Richard Chappell Whaley, care avea obiceiul de a amesteca băutura cu focul. Whaley avea o obsesie atât de bolnăvicioasă pentru foc, încât şi-a câștigat porecla de „Burn-Chapel” sfârşind în cele din urmă în a arde sediul Hellfire Club din Montpelier Hill.
Violenţă din plăcere?
Clubul Hellfire a fost înființat inițial cam în aceeași perioadă în care istoricii au remarcat că existau mai multe alte grupări secrete, cu apucături violente. De exemplu, Mohocks – care a fost un grup de „domni”, care au terorizat Londra în anul 1712. Ei îi atacau pe oricine le ieşea în cale, dar mai cu seamă pe femei și slujitori. Membrii acestui grup le tăiau nasurile victimelor, dar şi braţele, însă nu se atingeau de banii lor, ceea ce arăta că erau oameni bogaţi, ce nu erau interesaţi de jafuri, ci de a face rău din plăcere…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
