Hans Holbein – „Trupul cel mort al lui Hristos în mormânt” (1521) sau tabloul unei morţi desăvârşite
Faţa gri-verzuie al celui mort parcă se îndreaptă spre tine, părul său uscat şi ţeapăn cade pe piatra de mormânt acoperită cu un giulgiu alb, iar barba sa parcă ţinteşte marginea de sus a mormântului. Piciorul înnegrit stă aproape de peretele pietrei, iar mâna sa dreaptă parcă se bălăngăne la marginea giulgiului. Corpul său este gol, cu excepţia bazinului; oasele sale ascuţite şi muşchii săi aţoşi atârnă sub o piele fără viaţă.
Când ajungi în muzeul Kunstmuseum din Basel, acolo unde se află expusă pictura lui Hans Holbein – „Trupul cel mort al lui Hristos în mormânt” (1521), ai impresia, pentru prima dată, că nu este un tablou, acolo aflându-se cu adevărat un cadavru. Acest lucru rezultă ca urmare a iluziei tridimensionale creată de marele pictor. Pictura are înălţimea şi lungimea unui sicriu, accentuând astfel senzaţia de realitate.
Deşi tabloul se intitulează „Trupul cel mort al lui Hristos”, acel cadavru pictat n-are nimic de-a face cu Iisus. Pare cadavrul unui om obişnuit, pe care Holbein îl prezintă într-o ipostază naturală, de parcă ar fi fost victima unui accident.
Pentru iubitorii artei, acest tablou merită văzut. Viziunea lui Holbein asupra morţii este una desăvârşită; te va speria sau deprima, poate, dar nu te va dezamăgi. Şi asta pentru că moartea n-a avut niciodată un pictor mai bun ca Holbein.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Faţa gri-verzuie al celui mort parcă se îndreaptă spre tine, părul său uscat şi ţeapăn cade pe piatra de mormânt acoperită cu un giulgiu alb, iar barba sa parcă ţinteşte marginea de sus a mormântului. Piciorul înnegrit stă aproape de peretele pietrei, iar mâna sa dreaptă parcă se bălăngăne la marginea giulgiului. Corpul său este gol, cu excepţia bazinului; oasele sale ascuţite şi muşchii săi aţoşi atârnă sub o piele fără viaţă.
