„Supiera de argint” (1728): o pictură extraordinară a maestrului francez, Jean Simeon Chardin

Jean Simeon Chardin a fost un faimos pictor francez; el s-a născut la Paris în 1699 și și-a petrecut întreaga viață acolo – timp de 80 de ani. O astfel de existență parohială era neobișnuită pentru un artist cu reputația internațională a lui Chardin. Viața lui a fost în esență fără evenimente, dacă o astfel de afirmație este potrivită unui om care a produs unele dintre cele mai mari opere de artă în secolul al XVIII-lea. A învățat tot ce se putea de la vechii maeștri, pe care i-a văzut în colecția regală franceză sau în colecțiile amatorilor parizieni.

El s-a remarcat ca fiind pictor „al animalelor și al fructelor”; cele două naturi moarte celebrate erau piesele sale de rezistenţă. El a pictat şi „scene vii” din viaţa de zi cu zi a parizienilor. Arta sa a fost căutată de colecționari burghezi, aristocrați și de persoane princiare din toată Europa, de la Paris la Stockholm, de la Edinburgh la Sankt Petersburg, de la Viena la Karlsruhe. Metoda laborioasă de lucru a lui Chardin, dar și succesul anumitor desene, l-au încurajat să picteze mai multe versiuni ale multora dintre subiectele sale. Caracterul umil al subiectelor sale și felul său îndrăzneț de a picta au fost în contradicție cu tendința rococo predominantă care a dominat lumea artei pariziene în prima parte a carierei sale și cu clasicismul academic care s-a dezvoltat în ultimele sale două decenii. Cu toate acestea, Chardin a rămas admirat și căutat până la sfârșitul vieţii sale, în ciuda unui anumit dispreț exprimat de criticii de artă. Problemele cu vederea din ultimii ani l-au determinat să adopte pictura în pastel, în care a realizat portrete strălucitoare, în special ale soției sale și ale lui însuși.

În 1728, Chardin a pictat tabloul „Supiera de argint”. Această pictură este neobișnuită, prin faptul că ea combină motive din bucătărie și vânătoare. Chardin pictează cu multă subtilitate penele păsării și blana iepurelui, contrastând liniștea lor rigidă cu trupul încordat al pisicii ghemuite. Compoziția este echilibrată cu mare grijă. În această natură moartă, Chardin a oferit obiectelor obișnuite din viața de zi cu zi o aură de demnitate și valoare. Pisica creează un sentiment de conflict între animalele vii și cele moarte, subliniind o temă comună în scenele de gen ale lui Chardin: caracterul scurt al vieții.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.