Există multe poveşti despre vârcolaci sau licantropi. Interesant e că în limba română, vârcolacii se mai numesc şi pricolici, şi ei sunt, ca şi strigoii, nişte spirite malefice, trezite din morminte, spre a face rău oamenilor. În timp ce strigoii se aseamănă cu forma pe care au avut-o în viață, pricolicii apar întotdeauna ca lupi sau câini mari.
Unul dintre cazurile medievale de licantropie datează din anul 1604. Un băiat francez în vârstă de 13 ani susţinea că un individ misterios, pe care el îl numea Lordul Pădurii, i-ar fi oferit în dar o piele de lup magică cu ajutorul căreia se putea transforma în vârcolac. Din acest moment, tânărul a început să răpească şi să mănânce copii, în special fetiţe.
Într-o zi, tânărul a intrat pe fereastra unei case unde zărise un bebeluş dormind, l-a furat pe acesta, l-a dus în pădure şi acolo l-a devorat împărţind prada şi cu un lup care i s-a alăturat pe parcurs. Jean Grenier a susţinut în faţa judecătorilor că ar fi ucis şi devorat peste 50 de copii.
Jean Grenier nu a ascuns niciodată faptul că era vârcolac. Într-o zi, acesta a fost găsit de trei tinere ciobăniţe la marginea unei păduri. Fetele au sesizat imediat că ceva era schimbat la băiat. Nuanţa părului acestuia se mătuise, pielea i se închisese la culoare iar dinţii şi unghiile îi arătau de parcă ar fi fost colţii şi ghearele unei fiare. Când una dintre fete l-a întrebat de ce arăta aşa, Grenier a recunoscut că este din cauza faptului că el este vârcolac şi că, dacă atunci nu ar fi fost zi, le-ar fi prins pe toate trei feţele şi le-ar fi devorat.
O altă fată, Marguerite Poirier, a fost atacată de Jean Grenier în formă sa de lup, dar a reuşit să fugă. După ce a scăpat, ea a oferit o descriere amănunţită a înfăţişării vârcolacului. Conform descrierii fetei, bestia lua forma unui lup cu blană roşiatică. Acesta a fost ultimul atac al lui Jean Grenier. El a fost arestat şi dus în faţa instanţei de judecată din Bordeaux. Jean Grenier şi-a povestit toate isprăvile de vârcolac în detaliu cu mândrie şi acestea au corespuns exact cu descrierile atacurilor oferite de către martori.
Cei doi doctori care au fost chemaţi să investigheze starea psihică a acuzatului au ajuns la concluzia că acesta suferea de sindromul licantropiei. Judecătorul nu a ţinut cont de speculaţiile referitoare la vrăjitorie, considerându-l pe acuzat bolnav psihic. Astfel, Jean Grenier a fost condamnat să îşi petreacă tot restul vieţii în incinta unei mănăstiri din Bordeaux. Acolo, Grenier a continuat să se comporte ca un lup, mâncând came crudă şi deplasându-se în patru labe.