Un tablou misterios şi necunoscut pictat de o călugăriţă din Florenţa în urmă cu 450 de ani – „Cina cea de taină”
La începutul anilor ’90, Jonathan Nelson căuta o pictură florentină puțin cunoscută: „Cina cea de taină” de Plautilla Nelli, o călugăriță italiană despre care se spune că s-a învățat să picteze în secolul al XVI-lea. Nelson, istoric de artă, lucra la prima carte despre Nelli, dar nu era sigur dacă pictura ei din faimoasa scenă biblică mai exista. A încercat la Muzeul Santa Maria Novella, o biserică dominicană, unde a fost văzută ultima dată în anii ’30. Când nu a găsit-o acolo, i-a cerut părintelui superior permisiunea de a intra în Mănăstirea Santa Maria Novella. Şi a găsit-o acolo, situată pe un perete al unei săli de mese.
Că era pictura lui Plautilla Nelli, se poate observa din semnătura ei caracteristică – „Orate pro pictora”, în limba latină însemnând „Roagă-te pentru pictor”. Călugăriţa a terminat „Cina cea de taină” în jurul anului 1568, acest tablou fiind remarcabil din mai multe motive.
În primul rând, din cele 8 picturi din Florența despre subiectul „Cinei cele de taină”, 6 erau fresce, pictate direct pe tencuială umedă, fiind astfel aproape imposibil de mișcat. Dar aceasta era portabilă, fiind realizată pe o pânză care s-a mutat de mai multe ori de-a lungul secolelor. Apoi, şi mai surprinzător, aceasta a fost prima reprezentare de către o femeie a „Cinei cea de taină”. Şi, în ultimul rând, pictura nu a a fost dezvăluită publicului pentru mai bine de 450 de ani.
Plautilla Nelli a intrat la 14 ani la Mănăstirea Santa Caterina da Siena din Florența. Mănăstirea a atras multe femei creative din familii florentine respectabile. Nelli este adesea descrisă ca fiind prima femeie pictoriţă a Florenței, fiind învățată cum să picteze de o altă călugăriță (ori s-a învățat singură).
Curând, ea a pictat compoziții mari, elaborate, extrem de neobișnuite pentru femei la acea vreme. „Cina cea de taină” a lui Nelli, cu o lăţime de aproximativ 7 de metri și o înălțime de 2 metri înălţime, are aproape atâta cât celebra „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci.
În pictura sa, călugăriţa i-a prezentat pe Iisus și apostolii Săi consumând aceeași mâncare pe care o foloseau călugărițele dominicane de la Santa Caterina: un miel întreg prăjit, pâine, vin, salată și fasole fava – ultimele două feluri de mâncare neapărând în nicio descriere a ultimii cine a lui Hristos. Fasolea fava era o specialitate florentină mâncată în mod normal de țărani și călugări.
După ce a fost restaurată, pictura a fost expusă în 2019, pentru prima dată publicului, în Muzeul Santa Maria Novella din Florenţa.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
La începutul anilor ’90, Jonathan Nelson căuta o pictură florentină puțin cunoscută: „Cina cea de taină” de Plautilla Nelli, o călugăriță italiană despre care se spune că s-a învățat să picteze în secolul al XVI-lea. Nelson, istoric de artă, lucra la prima carte despre Nelli, dar nu era sigur dacă pictura ei din faimoasa scenă biblică mai exista. A încercat la Muzeul Santa Maria Novella, o biserică dominicană, unde a fost văzută ultima dată în anii ’30. Când nu a găsit-o acolo, i-a cerut părintelui superior permisiunea de a intra în Mănăstirea Santa Maria Novella. Şi a găsit-o acolo, situată pe un perete al unei săli de mese.
În primul rând, din cele 8 picturi din Florența despre subiectul „Cinei cele de taină”, 6 erau fresce, pictate direct pe tencuială umedă, fiind astfel aproape imposibil de mișcat. Dar aceasta era portabilă, fiind realizată pe o pânză care s-a mutat de mai multe ori de-a lungul secolelor. Apoi, şi mai surprinzător, aceasta a fost prima reprezentare de către o femeie a „Cinei cea de taină”. Şi, în ultimul rând, pictura nu a a fost dezvăluită publicului pentru mai bine de 450 de ani.
Plautilla Nelli a intrat la 14 ani la Mănăstirea Santa Caterina da Siena din Florența. Mănăstirea a atras multe femei creative din familii florentine respectabile. Nelli este adesea descrisă ca fiind prima femeie pictoriţă a Florenței, fiind învățată cum să picteze de o altă călugăriță (ori s-a învățat singură).
În pictura sa, călugăriţa i-a prezentat pe Iisus și apostolii Săi consumând aceeași mâncare pe care o foloseau călugărițele dominicane de la Santa Caterina: un miel întreg prăjit, pâine, vin, salată și fasole fava – ultimele două feluri de mâncare neapărând în nicio descriere a ultimii cine a lui Hristos. Fasolea fava era o specialitate florentină mâncată în mod normal de țărani și călugări.
