Un tablou misterios şi necunoscut pictat de o călugăriţă din Florenţa în urmă cu 450 de ani – „Cina cea de taină”
La începutul anilor ’90, Jonathan Nelson căuta o pictură florentină puțin cunoscută: „Cina cea de taină” de Plautilla Nelli, o călugăriță italiană despre care se spune că s-a învățat să picteze în secolul al XVI-lea. Nelson, istoric de artă, lucra la prima carte despre Nelli, dar nu era sigur dacă pictura ei din faimoasa scenă biblică mai exista. A încercat la Muzeul Santa Maria Novella, o biserică dominicană, unde a fost văzută ultima dată în anii ’30. Când nu a găsit-o acolo, i-a cerut părintelui superior permisiunea de a intra în Mănăstirea Santa Maria Novella. Şi a găsit-o acolo, situată pe un perete al unei săli de mese.
Că era pictura lui Plautilla Nelli, se poate observa din semnătura ei caracteristică – „Orate pro pictora”, în limba latină însemnând „Roagă-te pentru pictor”. Călugăriţa a terminat „Cina cea de taină” în jurul anului 1568, acest tablou fiind remarcabil din mai multe motive.
În primul rând, din cele 8 picturi din Florența despre subiectul „Cinei cele de taină”, 6 erau fresce, pictate direct pe tencuială umedă, fiind astfel aproape imposibil de mișcat. Dar aceasta era portabilă, fiind realizată pe o pânză care s-a mutat de mai multe ori de-a lungul secolelor. Apoi, şi mai surprinzător, aceasta a fost prima reprezentare de către o femeie a „Cinei cea de taină”. Şi, în ultimul rând, pictura nu a a fost dezvăluită publicului pentru mai bine de 450 de ani.
Plautilla Nelli a intrat la 14 ani la Mănăstirea Santa Caterina da Siena din Florența. Mănăstirea a atras multe femei creative din familii florentine respectabile. Nelli este adesea descrisă ca fiind prima femeie pictoriţă a Florenței, fiind învățată cum să picteze de o altă călugăriță (ori s-a învățat singură).
Curând, ea a pictat compoziții mari, elaborate, extrem de neobișnuite pentru femei la acea vreme. „Cina cea de taină” a lui Nelli, cu o lăţime de aproximativ 7 de metri și o înălțime de 2 metri înălţime, are aproape atâta cât celebra „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci.
În pictura sa, călugăriţa i-a prezentat pe Iisus și apostolii Săi consumând aceeași mâncare pe care o foloseau călugărițele dominicane de la Santa Caterina: un miel întreg prăjit, pâine, vin, salată și fasole fava – ultimele două feluri de mâncare neapărând în nicio descriere a ultimii cine a lui Hristos. Fasolea fava era o specialitate florentină mâncată în mod normal de țărani și călugări.
După ce a fost restaurată, pictura a fost expusă în 2019, pentru prima dată publicului, în Muzeul Santa Maria Novella din Florenţa.
La începutul anilor ’90, Jonathan Nelson căuta o pictură florentină puțin cunoscută: „Cina cea de taină” de Plautilla Nelli, o călugăriță italiană despre care se spune că s-a învățat să picteze în secolul al XVI-lea. Nelson, istoric de artă, lucra la prima carte despre Nelli, dar nu era sigur dacă pictura ei din faimoasa scenă biblică mai exista. A încercat la Muzeul Santa Maria Novella, o biserică dominicană, unde a fost văzută ultima dată în anii ’30. Când nu a găsit-o acolo, i-a cerut părintelui superior permisiunea de a intra în Mănăstirea Santa Maria Novella. Şi a găsit-o acolo, situată pe un perete al unei săli de mese.
În primul rând, din cele 8 picturi din Florența despre subiectul „Cinei cele de taină”, 6 erau fresce, pictate direct pe tencuială umedă, fiind astfel aproape imposibil de mișcat. Dar aceasta era portabilă, fiind realizată pe o pânză care s-a mutat de mai multe ori de-a lungul secolelor. Apoi, şi mai surprinzător, aceasta a fost prima reprezentare de către o femeie a „Cinei cea de taină”. Şi, în ultimul rând, pictura nu a a fost dezvăluită publicului pentru mai bine de 450 de ani.
Plautilla Nelli a intrat la 14 ani la Mănăstirea Santa Caterina da Siena din Florența. Mănăstirea a atras multe femei creative din familii florentine respectabile. Nelli este adesea descrisă ca fiind prima femeie pictoriţă a Florenței, fiind învățată cum să picteze de o altă călugăriță (ori s-a învățat singură).
În pictura sa, călugăriţa i-a prezentat pe Iisus și apostolii Săi consumând aceeași mâncare pe care o foloseau călugărițele dominicane de la Santa Caterina: un miel întreg prăjit, pâine, vin, salată și fasole fava – ultimele două feluri de mâncare neapărând în nicio descriere a ultimii cine a lui Hristos. Fasolea fava era o specialitate florentină mâncată în mod normal de țărani și călugări.
