Experimentul cuantic al cercetătorilor olandezi l-ar fi înfricoşat pe Einstein! Încă o dovadă că Universul este o fantasmă, o hologramă gigantică!

8.520 vizualizari

Univers holograma 3Pe hotnews.ro a apărut o ştire extrem de interesantă. Citez din ea:

La 80 de ani după ce fizicianul Albert Einstein a respins ideea că simpla observare a unei particule ar putea să schimbe automat un alt obiect aflat la distanţă, calificând-o drept „înfricoşătoare”, o echipă de cercetători olandezi a anunţat săptămâna aceasta că a dovedit decisiv faptul că efectul este real, scrie Reuters. Cercetătorii de la Universitatea de Tehnologie Delft (TU Delft) din Olanda au detaliat, într-un studiu publicat în revistă de specialitate Nature, un experiment în care arăta cum doi electroni aflaţi în locuri diferite, la 1,3 km distanţă, au demonstrat o legătură clară, invizibilă şi instantanee.

Albert Einstein a argumentat într-o lucrare ştiinţifică publicată în 1935 ca „înfricoşătoarea acţiune la distanţă” („spooky action at a distance”), după cum a numit-o el, trebuie să fie greşită şi că particulele ar trebuie să aibă proprietăţi încă nedescoperite pentru că un astfel de comportament contra-intuitiv să poată fi explicat.

Einstein a refuzat să accepte noţiunea că Universul ar putea să se comporte într-un fel atât de ciudat şi, aparent, întâmplător. Celebrul fizician era profund nemulţumit de „incertitudinea” introdusă de teoria cuantică şi a spus că implicaţiile acesteia seamănă cu „a-i cere lui Dumnezeu să dea cu zarul”, scrie New York Times. „Înfricoşătoarea acţiunea la distanţă” se referă la proprietatea obiecte separate de distanţe mari de a îşi influenţa reciproc şi instantaneu comportamentele.

P.S. Acest experiment pur şi simplu dovedeşte încă o dată că toată lumea noastră este una iluzorie, confirmând şi experimentul din 1982 al fizicianului francez Alain Aspect, despre care am vorbit într-un articol de acum 5 ani (Universul holografic: este toată lumea noastră doar o iluzie?). Fizicianul francez şi echipa sa au descoperit că, sub anumite aspecte, particulele subatomice, ca de exemplu electronii, sunt capabile să comunice instantaneu unele cu celelaltele, indiferent de distanţa care le separă, fie că e vorba de 3 metri sau de 3 miliarde de kilometri. De asemenea, într-un fel, fiecare particulă pare să cunoască ceea ce face cealaltă. Toată problema acestei descoperiri o constituie faptul că ea violează teoria lui Einstein, care spune clar că nicio comunicare nu poate depăşi viteza luminii.

Aceasta ar însemna că întregul Univers e o simplă hologramă, că realitatea obiectivă nu există, în ciuda aparentei sale solidităţi. Aşadar, Universul este centrul unei fantasme, a unei holograme gigantice şi create remarcabil, până la cele mai mici detalii. Motivul pentru care particulele subatomice rămân în contact unele cu celelaltele, indiferent de distanţa la care s-ar afla, nu s-ar datora unor proprietăţi misterioase ale acestora, ci pentru faptul că separarea lor e doar o iluzie. La un anumit nivel profund al realităţii, asemenea particule nu sunt entităţi individuale, ci “extensii”, imagini holografice ale unui singur lucru fundamental.

Aparenta conexiune cu viteza mai mare a luminii a particulelor subatomice ne spune faptul că există un nivel mai profund de realitate de care noi nu suntem conştienţi, o dimensiune mult mai complexă decât a noastră. Noi percepem aceste particule ca fiind separate una de cealaltă, întrucât nu percepem decât o porţiune din realitatea lor; aceste particule nu constituie de fapt “părţi” a unei realităţi profunde, holografice şi indivizibile. Şi, din moment ce întreg Universul e alcătuit din aceste “umbre”, atunci întreg Universul nu este decât o proiecţie, o hologramă.