Aţi auzit vreodată de experimentul fizicianului Alain Aspect? Că oricât de mare ar fi viteza depărtării particulelor, oricât de mare ar fi depărtarea însăşi dintre ele (să spunem o particulă situată pe Terra şi una pe o galaxie îndepărtată), particulele vor şti mereu una de alta, vor fi mereu la curent cu schimbările celeilalte.
Concluzie: există cel puţin un tip de viteză mai mare decât viteza luminii. Tom van Flandern de la Universitatea din Washington afirmă că, în urma cercetărilor sale, a descoperit că există o viteză de deplasare fantastică: v mai mare decât 2 x 10^10 x c , unde c este chiar temuta viteză a luminii. Şi cui credeţi că se atribuie această fabuloasă viteză? Ei bine, vitezei de propagare a radiaţiei gravitaţionale. Astfel, se explică menţinerea legăturii informaţionale între particule depărtate care au schimbat cândva informaţii…
Singurul care bate viteza radiaţiei gravitaţionale, pentru că a fost, este şi va fi, este timpul, căruia văzut ca plan temporal nu-i scapă nimic, nici cea mai mică informaţie… Doar timpul este memoria spaţiului şi depozitar al tuturor evenimentelor: prezente, trecute şi viitoare… De aceea spunem că spaţiul, dar mai ales timpul sunt relative.
