Există vreo legătură între poemul ocult „Luceafărul” al lui Eminescu cu legenda „Femeii-Fulg” a indienilor din America?

4.974 vizualizari

Venus LuceafarulNu cred că există român care să nu fi aflat de celebrul poem „Luceafărul” al lui Eminescu, în care un astru ceresc (Venus, Luceafărul) se îndrăgosteşte de o fată-fecioară din „rude mari împărăteşti”. Interesant e faptul că o legendă asemănătoare o întâlnim la vechii indieni din America.

Astfel, indienii picior negru relatează o frumoasă poveste despre o fecioară, numită Femeia-Fulg, care a întâlnit pe malul râului un tânăr blond care i-a spus că el e „Steaua Dimineţii” (adică Luceafărul) şi coborâse din cer pentru a răspunde rugăciunilor ei. Mai ţineţi minte de versurile din „Luceafărul”, prin care fata îl roagă pe Luceafăr să vină jos pe pământ la ea? „Cobori în jos luceafăr blând / Alunecând pe-o rază / Pătrunde-n casă şi în gând / Şi viaţa-mi luminează!”

Revenind la legenda indiană, aici lucrurile stau diferit faţă de poezia eminesciană. „Steaua Dimineţii” a luat o pană deasă, galbenă din părul său şi i-a cerut s-o ţină într-o mână, iar în cealaltă să strângă o ramură de ienupăr. Fata a închis ochii şi, când i-a deschis din nou, se afla în Ţara Cerurilor. În cele din urmă, perechea a avut un fiu, dar fetei i s-a făcut atât de dor de casă, încât i-a cerut Omului Păianjen să o coboare într-o plasă. S-a întors sub formă de stea căzătoare, în locuinţa poporului ei. În curând, fetei i s-a făcut dor să se întoarcă lângă soţul ei, în ceruri, dar i s-a interzis şi a murit cu inima zdrobită. Fiul ei, Pois (Omul cu Cicatrice), a reuşit, după multe aventuri, să ajungă la tatăl său, Steaua Dimineţii, în Ţara Cerurilor.

Interesant e faptul că, la fiecare patru ani, indienii pawnee sacrificau în onoarea lui Venus, Steaua Dimineţii, câte o tânără fecioară, complet dezbrăcată şi pictată jumătate în roşu şi jumătate în negru. Frumoasa victimă era legată pe un eşafod şi ucisă de tinerii războinici cu o ploaie de săgeţi, apoi oamenii credeau că sângele ei binecuvânta tribul, asigurându-i o soartă prielnică pe parcursul următorilor patru ani.

Sacrificii umane în cinstea lui Venus? De obicei, sacrifice au origini satanice… În poezia „Luceafărul” nu e vorba de Venus? În articolul din ianuarie 2013 (https://www.lovendal.ro/wp52/de-ce-invatam-la-scoala-luceafarul-de-mihai-eminescu-o-oda-adresata-satanei-si-ocultismului/) când am vorbit despre oda adresată satanismului în acest poem, unii m-au acuzat că am făcut un sacrilegiu la adresa poetului naţional. Oare? Nu vedeţi cum toate se leagă?