O mare enigmă istorică: dacii au fost monoteişti, închinându-se unei singure divinităţi (Zamolxis), ce avea mai multe nume, sau credeau în mai mulţi zei?
Printre istoricii români, au existat mari controverse cu privire la monoteismul sau politeismul geto-dacilor: credeau geto-dacii într-un singur zeu sau în mai mulţi? Vasile Pârvan (1882-1927), mare istoric şi arheolog român, dar în acelaşi timp şi idealist, precum şi animat de subiective concepţii ascetice, a încercat să-i prezinte pe geţi ca pe un popor complet deosebit de celelalte neamuri ale antichităţii, superior tuturora prin concepţia sa monoteistă şi spiritualistă. După Pârvan, zeul unic al geţilor nici nu avea nume: Zamolxis şi Gebeleizis erau doar două din mulţimea nesfârşită de atribute pe care acest zeu cu putere atotcuprinzătoare le avea. Lăcaşul zeului se afla în cer şi geto-dacii, dispreţuind viaţa pământească, se bucurau să-şi trimită sufletele lângă dânsul.
Grabnic adoptată de anumiţi teologi, această ipoteză nu rezistă criticii. Nici Tocilescu (1850-1909), la sfârşitul secolului al XIX-lea, nu credea în monoteismul daco-getic, iar mai târziu Constantin Daicoviciu (1898-1973) a arătat că Pârvan a interpretat absolut greşit cuvintele lui Herodot. Istoricul antic nu spune că Gebeleizis era alt nume al lui Zamolxis, ci că unii dintre geţi îşi închipuie viaţa de dincolo de mormînt pe lângă Zamolxis, alţii pe lângă Gebeleizis. Aşadar, am avea un politeism. Herodot, povestind scena tragerii cu arcul spre cer, nu vrea de loc să afirme, cum zicea Pârvan, că geţii nu cred să existe vreun alt zeu decât al lor, unicul; pur şi simplu, geţii erau convinşi că zeul lor Gebeleizis, şi nu altul, provoacă fulgerele şi tunetele. Aşadar, nici vorbă de monoteism.
Desigur, fiind vorba de traducerea şi interpretarea unui laconic text antic, discuţiile s-ar putea prelungi la infinit. Din fericire, există şi alte ştiri atestând politeismul geto-dacilor. Se pare că dacii adorau o zeiţă a vetrei şi a focului corespunzând Hestiei greceşti şi Vestei romane. Sigur e că dînşii se închinau unui zeu războinic, asemănător lui Ares (Marte); ne-o spune lămurit Tordanes, ne lasă s-o înţelegem Vergiliu şi Ovidiu, iar Vegetius afirmă chiar că dacii, moesii şi tracii au fost întotdeauna aşa de războinici, încât legendele spun că zeul Marte s-a născut chiar în ţara lor. Tot atît de sigură e adorarea zeiţei Bendis, corespunzând Dianei. Dunărea însăşi pare să fi fost un fluviu sacru, pe acestea inspirate de zei.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Printre istoricii români, au existat mari controverse cu privire la monoteismul sau politeismul geto-dacilor: credeau geto-dacii într-un singur zeu sau în mai mulţi? Vasile Pârvan (1882-1927), mare istoric şi arheolog român, dar în acelaşi timp şi idealist, precum şi animat de subiective concepţii ascetice, a încercat să-i prezinte pe geţi ca pe un popor complet deosebit de celelalte neamuri ale antichităţii, superior tuturora prin concepţia sa monoteistă şi spiritualistă. După Pârvan, zeul unic al geţilor nici nu avea nume: Zamolxis şi Gebeleizis erau doar două din mulţimea nesfârşită de atribute pe care acest zeu cu putere atotcuprinzătoare le avea. Lăcaşul zeului se afla în cer şi geto-dacii, dispreţuind viaţa pământească, se bucurau să-şi trimită sufletele lângă dânsul.
