Horea (cunoscut sub numele de Vasile Ursu Nicula), a fost, alături de Ion Oargă (Cloșca) și Marcu Giurgiu (Crișan), conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania. A fost un țăran înţelept, care a fost mandatat de câteva sate din Țara Moților să prezinte plângerile lor în fața împăratului austriac Iosif al II-lea. Horea a jucat un rol important în declanșarea revoltei din 1784. Armata austriacă a înăbușit revolta, iar capii răscoalei au fost arestați, fiind trădați. Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia, iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785.
Ce-i interesant e faptul că unii istorici (ca Ştefan Meteş, de exemplu) consideră că Horea ar fi făcut parte dintr-o lojă românească francmasonică din Occident, una cu numele de „Frăţia de Cruce”. Dar, a fost cu adevărat Horea francmason?
De fapt, totul a pornit de la un articol publicat în august 1786 în revista vieneză „Provinzialnachrichten aus den k.k.Staaten”, articol intitulat „Fratres de cruce”, în care se dezvăluie un substrat politic de esență masonică pentru ceea ce s-a petrecut în Ardeal în 1784. Astfel, în loja „De la Vraie Concorde”, adică „Adevărata înţelegere”, avem următorul discurs din 1783:
„Drăguți frații mei! Ca soarele care răsărește toate zilele și trece în sus de noi, prin cer, care luminește marea, pădurile și dumbrava, cetate și saturi, așa grijește grija marea Iosifului într-un chip, mari și mici, bogați și săraci. Și îi grijitor bun, ca izvoara care înmoaie holdele și moșiile noastre și face bine la noi toți. Zo să țâie (Dumnezeu să-l țină), drăguți frații mei! Să îi cântăm tare și să sunăm tunurile estea, pentru binele lui. Vânt dulce să sufle vestea lui peste munții ăi mai nalți, la răsărit și asfințit, cum cunoască lumea norocu nost. Luaţi sama de vorbele mele. Mâna în sus pe armele. Foc! Mai tare foc! Și ăl mai tare foc! Una, doi, trei!”
Aşadar, cine a ţinut acest discurs în limba română arhaică în loja masonică „De la Vraie Concorde”? Cu aceeași ocazie s-au mai rostit toasturi similare, dar cu alt conținut, și în limbile: latină, greacă, spaniolă. Cine este românul care se adresează sofisticați lor masoni cu: „Drăguți frații mei!”? Loja avea un singur membru de religie ortodoxă, scris în tabel cu numele „Balitsch Basile”, „Boyar, & Concipiste du Conseil aulique de S.M.I. & R.Ap.”. Acest boier concipist de curte putea fi eventual un sârb cu numele Balici, sau în cel mai fericit caz un moldo-valah, eventual un boier Vasile Balș, cu numele scris slavizat. În niciun caz însă el nu putea să se exprime în buna limbă din Apusenii Transilvaniei, care se resimte puternic de sub haina grafiei germanizante în care a fost notat toastul.
Aşadar, e posibil să fie chiar Horea autorul cuvântării; este greu de imaginat alt autor, în condițiile când viitoarea căpetenie a răsculaților din munți se afla la Viena. Însă, trebuie respinsă ideea că Horea ar fi putut face parte din loja francmasonică, din moment ce aceasta avea ca membri cele mai înalte personalități aristocratice și intelectuale ale Imperiului, iar Horea nu era decât un biet ţăran. Însă, e posibil ca Horea să fi fost invitat al masonilor din Loja „De la Vraie Concorde”, unde a găsit de cuviință să încheie totul cu un ton belicos, încurajat de atmosfera din lojă.