Horea, conducătorul răscoalei din 1784, era francmasonul dirijat din umbră de împăratul Austriei
Apartenenţa celebrului conducător al răscoalei de la 1784 la masonerie a fost asumată public chiar de către actualele loji româneşti. Se ştie despre el că umbla cu haine şi însemne masonice. Împăratul „iluminist” Iosif al II-lea era prieten cu Horea şi se spune că a dirijat din umbră „revoluţia” sa pentru a potoli tendinţele autoritare şi trufia grofilor maghiari, care doreau să obţină independenţa faţă de Imperiul Habsburgic. În portretele sale, Horea apare înfăţişat în ţinută de gală având la gât un colan cu însemnele masonice: steaua cu 32 de raze, care are în centru o inimă străpunsă de un pumnal, şi cu cele două cruci, dintre care una este întoarsă – semn al cultelor satanice de astăzi.
La Viena, Horea locuia în casa lui Ignatz von Born – şeful francmasoneriei din Viena – , supranumit „Sarastro, distribuitorul de lumină” – , prieten intim al împăratului Iosif al II-lea. În casa lui se ţineau cenacluri ale artiştilor şi revoluţionarilor. Cel care a pictat portretul lui Horea frecventa, de asemenea, casa lui von Born – chiar portretul înfăţişează interiorul casei acestuia.
Audienţele lui Horea la împărat erau aranjate, în mod evident, pe linie masonică. Istoricul Petre Pandrea scrie în revista „Manuscriptum”, nr 4/1984 despre Horea următoarele: „Se afla în confreria meşterului Manole. A intrat în rândul ziditorilor meşterului Manole. Se câştiga mai bine şi a învăţat multe. De la arhitectul Hiram (personaj biblic cu prim rang în riturile cultului satanic francmason), care a ridicat templul din Ierusalim, pe cheltuiala regelui Solomon, ziditorii bisericii formează o confrerie aparte, cu rituri şi tradiţii, cunoscând ştiinţa secretă a geometriei şi secretele arhitectonice (maçon în franceză înseamnă zidar)… Horea nu poate fi înţeles fără hiramici şi fără iluminişti…Iluminiştii austrieci, ca şi cei germani, englezi şi francezi, se învăluiau în mister, cultivau misterul, stimulau tenebrele şi invocau pe Satana, practicau spiritismul. Erau demonici şi sentimentali…Horea era un revoluţionar supernaţional, care ignoră pseudo-conflictul dintre naţionalităţi şi lupta împotriva asupritorilor în numele liberalismului, pentru revendicări economice şi sociale. Era un liberal”.
Datorită incompatibilităţilor existente între credinţa strămoşească şi idealurile francmasonice, pe bună dreptate, Biserica Ortodoxă Română a refuzat canonizarea lui Horea (trecerea lui în rîndurile sfinţilor din Calendarul Creştin) alături de alte figuri marcante ale istoriei naţionale – luptători pentru credinţă – , cum ar fi Ştefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Daniil Sihastrul şi alţii.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Apartenenţa celebrului conducător al răscoalei de la 1784 la masonerie a fost asumată public chiar de către actualele loji româneşti. Se ştie despre el că umbla cu haine şi însemne masonice. Împăratul „iluminist” Iosif al II-lea era prieten cu Horea şi se spune că a dirijat din umbră „revoluţia” sa pentru a potoli tendinţele autoritare şi trufia grofilor maghiari, care doreau să obţină independenţa faţă de Imperiul Habsburgic. În portretele sale, Horea apare înfăţişat în ţinută de gală având la gât un colan cu însemnele masonice: steaua cu 32 de raze, care are în centru o inimă străpunsă de un pumnal, şi cu cele două cruci, dintre care una este întoarsă – semn al cultelor satanice de astăzi.
