În acest articol, o să facem o mică incursiune în mitologia nordică, şi vom face o călătorie într-un loc întunecat, neospitalier, înconjurat de păduri întunecate și vârfuri de munte. Chiar și cei mai curajoşi zei se temeau să doarmă în acest loc. Şi e vorba de Jotunheim, locuința giganților, una dintre cele nouă lumi ale cosmologiei nordice.
Potrivit unor mituri și legende antice, prima fiinţă vie care a umblat pe Pământ a fost o Jotun, numit şi Ymir, de la el fiind creată lumea. Din el, au apărut ulterior giganţii, care trăiau în Jotunheim şi care se hrăneau cu peștii din ape și cu animalele din pădurile dese.
Giganţii înfricoșători super-oameni, care trăiau în Jotunheim, au fost dușmani ai zeilor şi zeiţelor Aesir, între cele două rase dându-se lupte frecvente. Cu toate acestea, trei giganți Jotun au intrat în Aasgard, tărâmul zeilor nordici, și au fost acceptaţi. Aceşti trei giganți au fost Aegit, Loki şi Karl. Miturile şi legendele nordice spun că Aasgard era separat de râul Irving, care nu îngheţa niciodată. Această lume era situată în regiunile cele mai îndepărtate şi mai înzăpezite ale ţărmurilor oceanului.
Prezența zeilor, zeiţelor şi a giganţilor în vechime poate fi încă „simțită” de-a lungul întregii Scandinaviei. Multe locuri sunt numite după locuri și ființe care au jucat un rol vital în diferite mituri și legende. În Norvegia, există un munte numit Jotunheimen („casa giganților”).