Într-un ziar din New York din 1896 ni se vorbeşte despre descoperirea unor urme de uriaşi preistorici. De ce acum există o „conspiraţie a tăcerii” pe acest subiect?

133 vizualizari

Se pare că acum peste 100 de ani, oamenii de ştiinţă acceptau mai uşor existenţa giganţilor în vremuri demult uitate. Aceste informaţii puteau fi întâlnite în multe ziare, reviste şi cărţi. Apoi, ca într-o conspiraţie a tăcerii, de la mijlocul secolului al XX-lea şi până în prezent a început să se vorbească din ce în ce mai puţin despre uriaşii din vremurile imemoriale. Oare de ce?

Ia uitaţi, de exemplu, ce se poate găsi în Biblioteca Congresului SUA, în cotidianul „New York Journal” din 23 august 1896. Documentul .PDF poate fi citit AICI. Articolul ne spune că s-au găsit urme de picioare umane gigantice în British Columbia, într-o colonie umană.

Apoi, articolul face o trecere în revistă a giganţilor care au existat în istorie, chiar şi în apropiere de Renaştere. Trebuie să recunosc că n-am auzut deloc de unii dintre ei şi e greu de găsit o referinţă bibliografică despre ei chiar şi pe Internet. Atât de mult au intrat ei în uitare? Să dau câteva exemple: luptătorul Goliat (din Biblie) – 3,30 metri, contele Bouchard (sec. 16) –  6,80 metri, un bărbat din Palermo (sec. 15) – 9 metri.

Totodată, articolul din cotidianul new-yorkez îşi imaginează cum ar fi trebuit să arate un uriaş din vremuri preistorice, ţinând cont de mărimea urmelor de picioare gigantice. El ar fi trebuit să aibă 6 metri înălţime şi să cântărească 300 kg greutate, iar pieptul său ar fi trebuit să aibă 2,5 metri lungime. La un asemenea volum, uriaşul ar trebuit să fi mâncat şi băut foarte mult. Astfel, la o masă el putea consuma fără probleme un miel întreg şi să fi băut 4-5 kg de vin.

Şi totuşi, eu rămân la întrebarea mea: de ce în zilele noastre se găsesc din ce în ce mai puţine informaţii despre giganţii din vremurile demult apuse?