Chiar și în universul supranaturalului, cazul lui Edgar Mitchell, comandantul modulului lunar Apollo 14 și cea de-a șasea ființă umană care a păşit pe Lună, a fost unul ciudat. În timp ce se afla în spațiul cosmic în februarie 1971, Mitchell a avut parte de ceea ce el a numit „experiență de vârf”, adică, în propriile lui cuvinte, „un sentiment de a fi complet nesemnificativ, o înțelegere a marelui model de control și divinitate din Univers”.
Mitchell (care s-a născut în Roswell, New Mexico și până la moartea sa, în 2016, a susținut că OZN-urile au aterizat pe Pământ) a hotărât atunci și acolo că îmbinarea științei occidentale cu” forțele noastre intuitive și psihice neexploatate” ar putea aduce o mare contribuție societăţii umane. Acest lucru, credea el, ar putea servi, de fapt, la îmbunătățirea șanselor de supraviețuire pe „planeta albastră”.
La scurt timp după ce s-a retras brusc din NASA în anul următor, Mitchell a fondat un centru de parapsihologie, Institutul de Științe Noetice („nous” în limba greacă înseamnă minte sau conștiință). Institutul său din Palo Alto avea ca scop fuzinea dintre „modalitatea obiectivă, pragmatică a științei occidentale și abordarea subiectivă și intuitivă a marilor doctrine spirituale și religioase”.
Interesul astronautului Mitchell asupra fenomenelor paranormale începuse cu aproximativ 5 ani înainte, după ce și-a dat seama că atât religia, cât și filosofia nu puteau oferi răspunsurile pe care el le căuta în găsirea semnificației vieții. Nu numai că Mitchell a fost impresionat de calitatea cercetărilor psihice, dar el și-a găsit fundamentul științific surprinzător de rațional și substanțial în explicarea întrebării „de ce oamenii au privit întotdeauna lumea fizică printr-o lentilă spirituală?” „Moartea poate fi pur și simplu o schimbare a conștiinței, o tranziție pentru o altă viață în formă non-materială”, a scris el în 1974, cercetările psihice arătând că mintea ar putea funcționa în mod independent de corp.