Un bărbat relatează o întâmplare de când era tânăr, plimbându-se noaptea printr-o mlaştină:
„La un moment dot, am grăbit pasul. Deodată, 0 plăsmuire nebuloasă s-a desprins dintr-un grup de arbuşti de pe marginea drumului şi a venit lângă mine. M-a cuprins groaza şi n-am îndrăznit nici să arunc vreo privire, nici să adresez vreo vorbă acelui ceva necunoscut. Transpirat tot şi având limba ca paralizată, am urmărit fiecare mişcare. Ciudata fantomă a început să capete treptat forme.
Negura s-a răspândit, contururile s-au făcut mai clare, capul şi corpul au luat forme. O haină lungă, albă, fără mâneci, ca 0 pelerină, învăluia totul. Dar făptura misterioasă nu mi s-a adresat, ci a mers tăcută pe lângă mine, în pas cu mine, privind fix în faţă. Forma stranie a capului nu era clară, iar o căciulă cât se poate de obişnuită îl acoperea. Brusc, l-am recunoscut după căciulă pe purtătorul ei şi m-a cuprins o mare senzaţie de linişte.
Dar am aflat că acest prieten vechi şi coleg de muncă era răpus exact atunci în spitalul de pe insulă de 0 boală grea. El îşi căpătase forma chiar în acea mlaştină…”
