Este adevărata afirmaţia „caracterele opuse se atrag”? Contrar credinţei generale, se pare că NU! Oare de ce?
Mulţi dintre noi sunt convinşi că este foarte probabil ca oamenii care sunt opuşi în ceea ce priveşte personalitatea, convingerile şi aspectul, să fie atraşi unul de celălalt. Termenul folosit este de „atracţia opuselor” sau de cel de „complementaritate”. Psihologul Lynn McCutcheon (1991) a descoperit că 77% dintre studenţi erau de acord că, în privinţa relaţiilor amoroase, opusele se atrag. În cartea sa cunoscută, „Opusele se atrag”, scriitorul Tim Lahaye îşi informează cititorii că „doi oameni cu acelaşi temperament aproape niciodată nu se vor căsători. De ce? Pentru că temperamentele asemănătoare se resping, nu se atrag”.
Această concepţie este, de asemenea, foarte răspândită şi pe Internet şi în rândul multor oameni. Dar, este ea adevărată? E adevărat că există vorba „opusele se atrag”, dar există şi „cine se-aseamănă se-adună”. Aşadar, care dintre cele două afirmaţii ar fi adevărate?
Însă, e posibil ca atunci când vine vorba de relaţii interpersonale, opusele nu se atrag. Aşadar, homofilia (adică, tendinţa oamenilor asemănători de a fi atraşi unul de altul), şi nu complementaritatea reprezintă mai degrabă regula. Într-adevăr, zeci de studii demonstrează faptul că este mai probabil ca oamenii cu trăsături de personalitate asemănătoare să fie atraşi unii de alţii, decât oamenii cu trăsături de personalitate complet diferite. Spre exemplu, oamenii cu o personalitate de tip A (cei impulsivi, competitivi, calculaţi şi ostili) preferă parteneri tot cu o personalitate de tip A, în timp ce tipul opus de personalitate este căutat de cei cu personalitate de tip B. Aceleaşi reguli se aplică şi prieteniei. Este cu mult mai probabil să ne petrecem timpul alături de oameni cu trăsături de personalitate similare, decât diferite.
Concluzia că „asemănările se atrag” se extinde dincolo de personalitate, către atitudinile şi valorile noastre. Clasica cercetare a lui Donn Byrne şi a colegilor săi demonstrează următorul lucru: cu cât atitudinile cuiva (spre exemplu, preferinţele politice) sunt mai asemănătoare cu ale noastre, cu atât ne va plăcea mai mult acea persoană.
S-au făcut şi cercetări din care a rezultat că este cam de două ori mai probabil să fim atraşi de cineva cu care suntem de acord în privinţa a 6 din 10 subiecte, decât de cineva cu care suntem de acord în privinţa a 3 din 10 subiecte.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Mulţi dintre noi sunt convinşi că este foarte probabil ca oamenii care sunt opuşi în ceea ce priveşte personalitatea, convingerile şi aspectul, să fie atraşi unul de celălalt. Termenul folosit este de „atracţia opuselor” sau de cel de „complementaritate”. Psihologul Lynn McCutcheon (1991) a descoperit că 77% dintre studenţi erau de acord că, în privinţa relaţiilor amoroase, opusele se atrag. În cartea sa cunoscută, „Opusele se atrag”, scriitorul Tim Lahaye îşi informează cititorii că „doi oameni cu acelaşi temperament aproape niciodată nu se vor căsători. De ce? Pentru că temperamentele asemănătoare se resping, nu se atrag”.
