De ce unii dintre noi simţim (în mod conştient sau inconştient) că se apropie „sfârşitul lumii”? Ce ne spune „biblioteca akashică”?


În ultimul deceniu, pesimismul cu privire la viitorul umanității pare să fi crescut, în special pe Internet. S-ar putea să știm instinctiv că lucrurile sunt pe cale să se schimbe drastic?

Filmele despre sfârșitul lumii sunt din ce în ce mai multe în ultima perioadă, oferind mai puțină speranță pentru privitori. Ultima super-producţie de acest gen „Leave the World Behind” este emblematică. Lumea rețelelor sociale pare să devină din ce în ce mai concentrată pe posibilitatea ca lumea să se sfârșească în curând. A devenit ceva obişnuit să se vorbească de faptul că suntem martorii sfârșitului lumii.

Pe de altă parte, mai multe studii au indicat o creștere a problemelor de sănătate mintală în rândul tinerilor. De exemplu, un studiu din 2019, publicat în „Journal of Abnormal Psychology”, a constatat o creștere semnificativă a episoadelor depresive majore în rândul adolescenților și adulților tineri din SUA. În mod similar, cercetările publicate în „Journal of Adolescent Health” au sugerat o creștere a simptomelor depresive și a gândurilor suicidare în rândul adolescenților americani între 2005 și 2017.

Alte studii s-au concentrat în special pe anxietate. Un raport al Asociației Americane de Psihologie din 2018 a evidențiat creșterea nivelului de anxietate în rândul tinerilor, factori precum utilizarea rețelelor sociale, presiunea academică și incertitudinea economică fiind citați ca fiind factori contributivi. În plus, sondaje și studii din diferite țări au raportat tendințe similare în creșterea anxietății în rândul tinerilor.

Dar chiar suntem capabili, în mod colectiv, să simțim că se apropie sfârșitul lumii? Simţim toţi că în curând lucrurile sunt pe cale să se înrăutățească semnificativ? Poate că, în mod inconştient, suntem capabili să folosim anumite cunoștințe despre viitorul care urmează.

Teoria înregistrării akashice se bazează pe ideea că există un fel de bibliotecă cosmică care conține toate informațiile despre tot ceea ce s-a întâmplat, se întâmplă sau se va întâmpla. Această bibliotecă nu este ca orice bibliotecă fizică pe care o cunoaștem; este mai degrabă un depozit vast, invizibil de cunoștințe. Oamenii care cred în înregistrările akashice cred că există pe un plan superior, dincolo de simțurile noastre normale.

Conform acestei teorii, fiecare gând, acțiune și eveniment care a avut loc vreodată sau va avea loc vreodată, este înregistrat în această bibliotecă cosmică. Nu este vorba doar despre viețile noastre individuale, ci despre tot ce se întâmplă în lume, de la cele mai mici detalii până la cele mai mărețe evenimente. Unii oameni cred că această înregistrare nu este legată de timp sau spațiu, ceea ce înseamnă că există în afara înțelegerii noastre normale despre trecut, prezent și viitor.

Accesarea acestor informații nu este ca și cum ai merge la o bibliotecă și ai alege o carte. Înregistrările akashice pot fi accesate prin stări modificate de conștiință. Aceasta ar putea include practici precum meditația profundă, în care mintea este liniștită până la punctul în care se poate conecta cu acest tărâm superior al cunoașterii. Alții cred că pot profita de el prin abilități psihice sau experiențe precum proiecția astrală și visul lucid. Poate că mulți dintre noi suntem în mod natural mai receptivi la primirea cunoștințelor din această sursă universală (biblioteca akashică), și suntem capabili să simțim informaţiile despre posibilul „sfârşit al lumii”.

Au existat multe prăbușiri ale societăţii de-a lungul istoriei. În unele dintre acestea, oamenii au experimentat un sentiment colectiv de „sfârşit” înainte ca evenimentele catastrofale să se desfășoare. Iată câteva exemple:

Căderea Imperiului Roman: În secolele care au precedat căderea Imperiului Roman de Apus în 476 d.Hr., a existat un sentiment omniprezent de declin și instabilitate. Necazurile economice, corupția politică, invaziile triburilor barbare și luptele interne au contribuit toate la un sentiment de moarte iminente în rândul populației romane.

Colapsul mayaşilor: Prăbușirea civilizației mayaşe din America centrală în jurul secolului al IX-lea d.Hr. a fost precedată de o perioadă de secetă, război, tulburări sociale și scădere a productivității agricole. Inscripțiile mayaşe și dovezile arheologice sugerează că a existat un sentiment de presimțire și incertitudine în rândul populației, deoarece orașele lor, cândva înfloritoare, au fost abandonate.

Revoluția Franceză: În anii care au precedat Revoluția Franceză din 1789, Franța a fost afectată de inegalități economice, penurie de alimente și represiune politică. Clasele inferioare, în special, au experimentat un sentiment de disperare și resentimente față de aristocrația conducătoare. Această nemulțumire colectivă a izbucnit în cele din urmă în revoluție și răsturnarea monarhiei.

Primul război mondial: În anii care au precedat primul război mondial în 1914, tensiunile erau mari între marile puteri europene. Cursa înarmărilor, rivalitățile imperiale și o rețea complexă de alianțe au creat o atmosferă volatilă în care mulți se temeau de un conflict catastrofal. Scriitori și intelectuali ai vremii, precum H.G. Wells și Bertrand Russell, și-au exprimat un sentiment de presimțire cu privire la viitorul sumbru.

Interconexiunea lumii noastre înseamnă că, atunci când o societate se prăbușește, este posibil ca altele să cadă ca piesele de domino. Suntem capabili să simțim că lucrurile nu sunt în regulă. Fie că este vorba de ceva „paranormal” pe care nu-l înțelegem sau pur și simplu este vorba de o reflectare a vremurilor în care trăim, vă las pe voi să decideți.


Lasă un comentariu