De ce au dispărut ultimii giganţi de pe Terra şi care au fost văzuţi de diverşi exploratori ai lumii până în secolul al XVIII-lea?
Încă din 1520, se credea că aventurierul portughez Ferdinand Magellan a fost prima persoană care a descris giganții enigmatici ai Patagoniei. În acel an, cel mai mare explorator al lumii, Ferdinand Magellan, a ancorat în golful Sf.Iulian, aflat pe coasta estică a Argentinei de astăzi, unde a stat timp de câteva luni pentru reparaţii şi aprovizionare. Într-o zi, el şi echipa sa a descoperit ceva neaşteptat. Antonio Pigafetta, cronicarul oficial al lui Magellan, a descris evenimentul: „Ne aflam de două luni în acest port, fără să vedem pe nimeni, atunci când deodată, într-o zi, am văzut pe ţărm un om gigant, care era gol, şi care dansa şi cânta, aruncându-şi cu nisip pe cap. Căpitanul nostru i-a ordonat unui membru al echipajului său să se îndrepte spre el, spunându-i să danseze şi să cânte şi el, asemenea uriaşului, ca semn de prietenie. Uriaşul a fost atras să vină lângă echipaj…atunci când el ne-a văzut, s-a minunat şi i-a fost frică, arătând spre cer şi crezând astfel că noi venim din cer. El era atât de înalt, încât chiar şi cei mai înalţi dintre noi îi ajungea abia la nivelul toracelui său; în acelaşi timp, el era şi bine proporţionat. El avea o faţă mare, ochii săi erau galbeni, iar în mijlocul obrajilor săi avea desenaţi două inimi. Uriaşul aproape că nici nu avea păr pe cap.”
Însă, se pare că nu Magellan a fost primul care i-a văzut pe giganţi în călătoriile sale. Ahmad Ibn Fadlan, geograf și călător arab din secolul al X-lea, care a făcut multe expediții în lume, îi descrie pe locuitorii amabili cu „picioare mari” ai unui continent necunoscut la celălalt capăt al lumii. Mulți cercetători cred că vorbea despre Patagonia.
De-a lungul călătoriilor prin aceste teritorii, mai mult de 10 marinari au raportat că au văzut uriași ciudați. Diferite estimări plasează înălțimea lor între 2,5 metri și 3,5 metri. În anii 1590, Anthony Knivet a descris cadavrele pe care el și echipajul său le-au găsit, a căror lungime era de aproape 3,5 metri.
Harta de Diego Gutierrez din 1562 care ii arata pe uriasii patagonieni
Tot în anii 1590, William Adams, un englez aflat la bordul unei nave olandeze care ocolea Țara de Foc, a raportat o întâlnire violentă între echipajul navei sale și băștinașii giganţi. Puterea barbarilor era atât de puternică încât ei puteau să arunce pietre enorme care erau capabile să pătrundă în cadrul de lemn al navei. De asemenea, John Byron, Thomas Cavendish, Juan Esther și alții au raportat despre giganticii locuitori ai Americii.
Un articol care a făcut furori a fost publicat în Belgia în anul 1902. Sclavii amerindieni au fost duși pe continentul Europei din America. Printre ei au fost oameni inteligenți, care au uimit publicul, iar unul dintre reprezentanții „pieilor roşii” a fost intervievat. Printre multele întrebări care i-au fost puse, una dintre ele a adus în discuție subiectul oamenilor care trăiesc în regiuni îndepărtate. În declarația sa, un nativ american a declarat că înainte de sosirea europenilor, teritoriile sale natale găzduiau peste 80 de naționalități indiene diferite. Unii oameni erau foarte cultivați și educați printre ei, iar alții erau sălbatici, precum patagonienii. El a susținut că erau războinici excepțional de puternici. Erau mai înalţi de aproape două ori mai mare decât oamenii și se pare că ei erau capabili să triumfe asupra oricărei fiare.
“Un marinar dându-i o bucată de pâine bebeluşului unei femei patagoniene uriaşe.”– Detaliu din lucrarea „O călătorie în jurul lumii” (1767)
Vânătoarea de uriași a început odată cu apariția europenilor colonizatori. Uriaşii au fost împușcați de parcă ar fi fost animale. Ca o consecință a acestui fapt, până la mijlocul secolului al XVIII-lea, practic nu mai erau uriași, iar pământurile au fost ocupate de triburi din zonele înconjurătoare. Acesta este un punct important de subliniat. Aşadar, Magellan şi alţi exploratori au fost martori la adevărații giganți patagonieni, însă alţi exploratori care au venit mai târziu în Patagonia nu au mai întâlnit pe nimeni.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Încă din 1520, se credea că aventurierul portughez Ferdinand Magellan a fost prima persoană care a descris giganții enigmatici ai Patagoniei. În acel an, cel mai mare explorator al lumii, Ferdinand Magellan, a ancorat în golful Sf.Iulian, aflat pe coasta estică a Argentinei de astăzi, unde a stat timp de câteva luni pentru reparaţii şi aprovizionare. Într-o zi, el şi echipa sa a descoperit ceva neaşteptat. Antonio Pigafetta, cronicarul oficial al lui Magellan, a descris evenimentul: „Ne aflam de două luni în acest port, fără să vedem pe nimeni, atunci când deodată, într-o zi, am văzut pe ţărm un om gigant, care era gol, şi care dansa şi cânta, aruncându-şi cu nisip pe cap. Căpitanul nostru i-a ordonat unui membru al echipajului său să se îndrepte spre el, spunându-i să danseze şi să cânte şi el, asemenea uriaşului, ca semn de prietenie. Uriaşul a fost atras să vină lângă echipaj…atunci când el ne-a văzut, s-a minunat şi i-a fost frică, arătând spre cer şi crezând astfel că noi venim din cer. El era atât de înalt, încât chiar şi cei mai înalţi dintre noi îi ajungea abia la nivelul toracelui său; în acelaşi timp, el era şi bine proporţionat. El avea o faţă mare, ochii săi erau galbeni, iar în mijlocul obrajilor săi avea desenaţi două inimi. Uriaşul aproape că nici nu avea păr pe cap.”
