Dacă în trecutul îndepărtat, au venit pe Terra zeii-extratereştri, de ce ei sunt reprezentaţi pe tăbliţe în tehnologiile noastre rudimentare spaţiale? Dacă au venit atât de departe, de ce n-au folosit tehnologii avansate ca „voiaje interdimensionale prin găuri de vierme”?

Cercetătorul Zecharia Sitchin a fost cel care, după studierea tăbliţelor sumeriene, a introdus pentru prima dată teoria conform căreia, în urmă cu 400.000 de ani, extratereştrii Anunnaki au ajuns pe Terra de pe planeta lor natală, Nibiru (care se găseşte ascunsă la capătul sistemului nostru solar). Apoi, Anunnaki, i-ar fi creat pe oamenii moderni, toate aceste mituri fiind descrise în Biblie, dar şi în alte mitologii ale lumii. Dar, nu toată lumea a fost de acord cu Sitchin.

Peter James, co-autor al cărții controversate „Secole de întuneric”, și-a exprimat propriile critici împotriva lui Sitchin, subliniind că acesta nu a înţeles literatura babiloniană: „Sitchin folosește Epopeea Creației Enuma Elish ca fundamentul cosmogoniei sale, identificându-l pe tânărul zeu Marduk, care răsturnează vechiul regim al zeilor și creează Pământul, drept necunoscuta „a douăsprezecea planetă”. Pentru a face acest lucru, el interpretează teogonia babiloniană ca o relatare faptică a nașterii celorlalte 11 planete. Numele babiloniene pentru planete sunt stabilite dincolo de orice îndoială: Ishtar era zeitatea lui Venus, Nergal al lui Marte și Marduk al lui Jupiter – și sunt confirmate de sute de tabele și tratate astronomice/astrologice pe tăblițe de lut și papirusuri din perioada elenistică. Sitchin ignoră toate acestea și atribuie identități planetare nejustificate zeilor menționați în teogonie. De exemplu, Apsu, atestat ca zeu al apelor primordiale, devine Soarele! Pentru Sitchin, uneori este planeta Neptun și alteori un astronaut. Iar identitatea lui Ishtar ca planetă Venus, o trăsătură centrală a religiei mesopotamiene, nu este menționată nicăieri; în schimb Sitchin îi atribuie în mod arbitrar lui Venus o altă zeitate din Enuma Elish, iar lui Ishtar îi atribuie un rol de femeie-cosmonaut”.

William Irwin Thompson, binecunoscut filozof social și critic cultural, îl critică şi el pe Sitchin: dacă Sitchin consideră că în diferite tăbliţe sunt înfăţişaţi zei în costume spaţiale, aflaţi în sonde spaţiale, de ce aceştia sunt blocați în tehnologia noastră rudimentară, cu rachete, microfoane, costume spațiale și terapii cu radiații? Dacă sunt zei, atunci de ce nu pot avea o tehnologie cu adevărat divină, cum ar fi călătoria intradimensională prin găuri de vierme, antigravitație, propulsie stelară sau rematerializări din găurile negre? Sitchin a construit ceea ce pare a fi un argument convingător, dar când vorbeşte de imaginile unice de pe tăblițe antice, ne spune că „iată o imagine a zeilor în rachete!”.

William Irwin Thompson îl critică şi pe Erich Von Daniken, pentru aceeaşi mentalitate. Liniile misterioase de pe Câmpia Nazca din Peru sunt atribuite de Von Daniken ca loc pentru aterizare a zeilor veniţi din spaţiul cosmic. Zeii pot traversa distanțe galactice, dar când ajung în Peru, navele lor spațiale au nevoie de un loc de aterizare special, de parcă ar fi piloţi din cel de-al doilea război mondial.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.