Cutia neagră a avioanelor e, de fapt…cutie portocalie!

În 1957, în încercarea de a simplifica modalitatea de stabilire a cauzelor unui accident, US Civile Aeronautics Autority (Autoritatea Aeronautică Civilă din Statele Unite) a propus ca toate avioanele mai grele de 9 tone să fie dotate cu un dispozitiv de înregistrare a informaţiilor, denumită ca fiind „cutia neagră”. Acesta urma să înregistreze datele importante privind zborul – direcţia, viteza, altitudinea, acceleraţia verticală şi timpul. De atunci, tehnologia a evoluat de la înregistrarea informaţiilor pe folie metalică şi fire din oţel, la înregistrarea pe bandă magnetică. Cutiile negre de ultimă generaţie nu au părţi mobile şi înregistrează direct pe o unitate de memorie solidă.

Cutia neagră unică a fost înlocuită cu o pereche de cutii negre. Una dintre acestea este CVR (Cockpit Voice Recorder – înregistrarea vocilor din cockpit), care poate înregistra până la două ore de conversaţie şi sunete din cockpit. Cele mai noi FDR (Flight Data Recorder – înregistrarea datelor despre zbor) pot înregistra până la 24 de ore de informaţie, privind apoximativ 700 de aspecte diferite legate de zbor, cum ar fi: presiunea uleiului, viteza de rotaţie a părţilor mobile pentru fiecare dintre motoare, unghiurile flapsurilor şi temperatura din cală. Pentru a asigura o protecţie maximă a cutiilor negre, acestea sunt plasate într-o zonă a avionului care este, de obicei, ultima care se izbeşte de pământ în cazul unei prăbuşiri – coada. întreaga parte anterioară a avionului nu este decât un amortizor pentru cutiile negre.

Cea mai nouă generaţie de cutii negre este mai rezistentă decât luptătorii din cadrul Federaţiei Mondiale de Wrestling. Memoria solidă este înconjurată de un strat de aluminiu, care este acoperit cu un material extrem de rezistent la căldură şi care, la rândul lui, este acoperit de un strat gros de oţel inoxidabil. Cutia neagră poate rezista unei temperaturi de 1.100°C timp de o oră, urmată de o temperatură de 260°C timp de 10 ore. În testele privind impactul în caz de prăbuşire, cutia neagră trebuie să poată rezista unei acceleraţii de 3.400 G. Oamenii îşi pierd cunoştinţa dacă sunt supuşi unei acceleraţii de 5 G mai mult de 5 secunde. Testul se face, de obicei, prin aruncarea cutiei negre dintr-un tun. În cadrul testului de perforare, o greutate de 227 de kilograme cu un vârf din oţel întărit, cu diametrul de 6,5 mm, este lăsată să cadă pe cutia neagră de la o înălţime de 3 m. O cutie neagră poate face faţă şi presiunii de pe fundul oceanului, rezistând în apă sărată timp de o lună. Datorită tuturor acestor caracteristici tehnice de excepţie, o cutie neagră costă între 20.000 şi 30.000 $.

Şi, cutia neagră nu este deloc neagră. În 1965, culoarea sa a fost schimbată în portocaliu – o culoare care poate fi reperată cu uşurinţă. Nu se ştie cu exactitate de ce poartă numele de cutie neagră. Conform unei teorii populare, după ce este acoperită de flăcări, portocalia cutie neagră devine, într-adevăr, neagră, din cauza funinginii.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.