Site de secrete, stiinta si metafizica

Cum haosul de la CERN a creat “www” şi Internetul acum 30 de ani

24

Acum 30 de ani, în martie 1989, Tim Berners-Lee a venit cu o propunere pentru ceea ce va deveni în anii următori World Wide Web (www sau Internetul). La acea vreme, el lucra la CERN Geneva (Elveția), cunoscut mai târziu pentru Marele Accelerator de Particule de la Geneva. În multe istorii ale Internetului, acest fapt este tratat ca ceva nesemnificativ, dar tocmai studiul particulelor subatomice a contribuit la crearea spațiului virtual în care trăim astăzi o mare parte din viața noastră.

S-ar putea să vă întrebaţi ce legătură există între ideea lui Berners-Lee despre o “rețea” de documente accesibile printr-un “browser de hipertext” şi particulele subatomice care ascund secretele Universului. De fapt, nu a fost vorba de probleme fizice dificile care l-au inspirat pe Berners-Lee. În schimb, cercetătorul a constatat ineficiența de a lucra într-un mediu vast de colaborare, care reunea fizicieni de la sute de laboratoare din zeci de țări din întreaga lume. Încercarea de a gestiona toate diagramele de inginerie, instrucțiunile și graficele experimentelor care se făceau la CERN nu a fost o sarcină simplă.

În 1989, în locul Acceleratorului de Particule actual, exista un alt accelerator mai mic, denumit Large Electron Positron Collider. Berners-Lee era membrul unui grup mic însărcinat cu obținerea datelor din detectoarele unui experiment fizic. Şi simţea nevoia că este necesar dezvoltarea unui software standard pentru a gestiona aceste date având, ţinând cont de dimensiunea mare a colaborării.

Oamenii de ştiinţă de la CERN proveneau de la universităţi din întreaga lume, aducând cu ei toate tipurile de calculatoare existente în 1989. Şi nu erau doar Unix, Mac și PC, ci tot felul de computere (mari, de dimensiuni medii) care rulau tot felul de software. Iar pentru fiecare calculator, trebuia să înveţi un program diferit.

Pe lângă faptul că erau calculatoare diferite şi incompatibile, comunicarea cu emailuri şi alte texte era una haotică. De aceea, Berners-Lee, împreună cu echipa sa a avut în minte o standardizare a comunicaţiilor, pentru uşurarea schimbului de documente între fizicieni. CERN a fost mediul perfect pentru crearea Internetului așa cum există el astăzi.

De fapt, când am spus mai sus “World Wide Web (www sau Internetul)” nu e chiar corect. “www” nu este Internetul propriu-zis, ci o serie de reguli care definesc cum să folosim Internetul. Dacă Internetul în sine este o rețea de drumuri, atunci www-ul reprezintă legile care permit oamenilor să-și folosească mașinile. Paginile web sunt, în esență, documente cu o adresă denumită “Uniform Resource Locators”. Conținutul paginii web poate conține linkuri către alte pagini web și făcând click pe aceste linkuri vă va trimite la o altă pagină web, cu o adresă URL proprie și cu mai mult conținut.

Deși Berners-Lee a dezvoltat acasă software-ul pentru World Wide Web și primul browser în 1990, acesta nu a fost o ceva nemaipomenit pentru fizicienii de la CERN. La urma urmei, era ceva primitiv, funcţiona doar pe câteva calculatoare pe care majoritatea nu le aveau și nu era nimic pe el. Dar oamenii de ştiinţă au început în cele din urmă să introducă mai multe documente pe Internet. Și, utilizarea lui a crescut dincolo de mediul științific după lansarea browserului web Mosaic în 1993. Browser-ul a convins oamenii că World Wide Web ar putea fi folosit pentru mai mult decât pentru documente științifice. În acelaşi an, CERN a anunţat că World Wide Web este liber pentru oricine va dori să-l folosească şi, în curând, popularitatea sa a explodat.

Sursa (traducerea si adaptarea proprie): gizmodo.com

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie