Cum au încercat spaniolii să se îmbogăţească din canari… Această pasăre minunată e mai bună ca detectorul de gaze toxice!

La fel ca şi în cazul papagalului, canarul îşi datorează popularitatea de animal decorativ britanicilor cu spirit romantic, care au privit-o ca pe o „pasăre a iubirii”, deşi începuturile domesticirii canarului n-au nimic spectaculos.

Această pasăre se bucură de o reputaţie deosebită în lumea minerilor, datorită faptului că era folosită în galeriile unde se bănuia existenţa unor gaze toxice. Canarul este atât de sensibil la monoxid de carbon, încât reprezenta un bun barometru pentru detectarea prezenţei acestui gaz. Această practică de utilizare ocazională a canarilor se aplică şi în prezent în operaţiunile de salvare în cazul accidentelor de mină.

Spre deosebire de papagali, care sînt căţărători înnăscuţi, canarii se prind de crengi, având trei degete orientate înainte şi unul înapoi. Pasărea este numită astfel după Insulele Canare, din ale căror păduri tropicale luxuriante provine; de asemenea, mai poate fi întîlnită în insulele Azore şi arhipelagul Madeira. Trăind în captivitate dinaintea oricărei alte specii de zburătoare, canarul s-a răspîndit în Europa după cucerirea Insulelor Canare de către spanioli în secolul al XV-lea.

Spaniolii au reuşit să controleze extinderea canarilor într-un mod ingenios, vânzând doar masculi. Pe măsură ce cererea a crescut, spaniolii au majorat foarte mult preţurile şi, întrucît ei erau singurii care cunoşteau originea şi obiceiurile păsării, cumpărătorii nu ştiau cu siguranţă dacă acestea erau crescute în captivitate (ceea ce ar fi trebuit să ducă la scăderea preţului) sau erau importate în continuu din vreun teritoriu exotic. Acest monopol a durat mai multe decenii. Dar în momentul în care un vas ce transporta canari a eşuat în apropierea coastei Mediteranei în anul 1622, mii de masculi şi de femele de canari au scăpat, fiind purtaţi de vânt către Elba, unde au întemeiat o colonie prosperă. Planul de exploatare al spaniolilor a fost dat în vileag în clipa în care mai mulţi călători francezi şi italieni ce au ajuns pe Elba au recunoscut păsările şi au capturat mai multe exemplare pentru a le creşte în ţările lor.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.