Copilul cu dinte de aur şi senzaţionalele profeţii despre epoca de aur

Jacob Horstius a fost profesor şi prorector la Universitatea din Helmstadt. El a scris o lucrare controversată despre o întâmplare ciudată: unui copil din Silezia, de vreo zece ani, i-a crescut o măsea de aur. Măseaua cu pricina se afla jos, pe partea stângă a mandibulei. Importanţa locului unde era plasată măseaua va ieşi îndată la iveală.

Dacă pe vremea aceea vreun învăţat ar fi susţinut că a văzut un copil căruia îi curgea mercur din ureche ori că îi creştea o unghie de aramă, de bună seamă că ar li fost internat imediat în turnul nebunilor. Fiind însă vorba de aur, lucrurile se schimbau radical. De minunea cerească trebuia să te apropii cu capul descoperit şi s-o tălmăceşti cu argumentele de nezdruncinat ale ştiinţei.

Pe scurt, demonstraţia profesorului Horstius era următoarea: copilul s-a născut la 22 decembrie 1585. Soarele se afla în zodia Berbecului, în conjuncţie cu Saturn. Din pricina constelaţiei astrologice favorabile, energiile din trupul copilului se manifestau cu o putere neobişnuită, astfel încât, în loc de masă osoasă, au secretat aur. Luat în sine, acest lucru ar fi suficient pentru explicarea misterului, însă, la influenţa astrelor s-a adăugat încă un fapt îndeobeşte cunoscut de ştiinţa medicală. În timpul sarcinii mama a văzut obiecte de aur sau bani de aur şi şi-a atins din întâmplare măseaua. „Se ştie că dacă femeia însărcinată pofteşte ceva şi dacă în acelaşi timp îşi atinge mâna de faţă, nas, gât sau de alte părţi ale trupului, pe copii va apărea, în acelaşi loc, imaginea obiectului poftit, sub forma unui semn din naştere”.

Întrebarea următoare a fost: care-i semnificaţia măselei neobişnuite? Nu încape îndoială — scria profesorul – că a apărut ca un semn ceresc.  Gravele înfrângeri ale oştirilor creştine din Ungaria păreau ca pedeapsă pentru păcatele noastre; „e clar faptul că – continuă profesorul – cerul ne dă speranţă, fiindcă dintele de aur înseamnă timpuri de aur. Adică, împăratul roman va alunga pe turci din Europa şi astfel va începe o epocă de aur, care va ţine o mie de ani. Cum însă dintele a crescut pe mandibulă şi încă pe partea stângă, să nu fim prea încrezători, fiindcă epoca de aur va fi precedată de lovituri şi necazuri”.

Expunerea de motive s-a dovedit atât de ispititoare, încât un alt învăţat, admirând-o, a luat pana în mână şi a „creat” o nouă operă, despre aceeaşi măsea buclucaşă. Respectivul a fost Martin Rulandus, medic din Regensburg. Cartea, scrisă încă în acelaşi an, s-a alăturat părerii lui Horstius.

În schimb, Johann Ingolstădter n-a crezut în cele relatate şi l-a atacat pe Rulandus. Rulandus a ripostat straşnic. În controversă s-a amestecat şi Liddel, demonstrând că Horstius nu poate avea dreptate. De ce? Deoarece, la 22 decembrie 1585 soarele nu era în zodia Berbecului. Discuţia luând proporţii enorme, Andreas Libavius, renumit chimist din Coburg, a rezumat şi comentat toate părerile. Săbiile ştiinţei zăngăneau şi fulgerau aprig.

În sfârşit, unui medic din Breslau i-a venit o idee normală. „Ar trebui examinat copilul” — a propus el, şi într-adevăr, până atunci nimeni nu se gândise la asta. La început, examenul a fost favorabil copilului. Au trimis după aurar, acesta a frecat dintele cu piatră de probă şi urma rămasă pe piatră s-a dovedit a fi aur curat. Dar un medic cu numele de Rhumbaurn, descoperi o mică fisură suspectă. A zgândărit-o şi iată, parcă se mişca ceva. Dintele era acoperit cu o placă de aur! Nu era clasica coroană cunoscută de stomatologia modernă; părinţii inventivi îmbrăcaseră dintele copilului într-un nasture de aur, gol pe dinăuntru.

Strălucitoarea profeţie plesni. Turcii au fost izgoniţi din Ungaria, dar abia după o sută de ani, însă promisa epocă de aur n-a apărut.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.