De ce oamenii nu zâmbeau în vechile fotografii din secolul al XIX-lea? De ce vedeţi doar feţe crispate în acele fotografii? Din mai multe motive, cel mai important fiind acela că, pentru camerele foto timpurii era necesar uneori un timp de expunere de 15 minute, iar a ține un zâmbet atât de mult nu era un lucru uşor. Dar nu acesta este singurul motiv pentru care oamenii nu zâmbeau în poze.
Iată câteva alte motive:
Frica oamenilor faţă de fotografie. La începuturi, poziția în fotografii putea fi o experiență înspăimântătoare. Profesorul Christina Kotchemidova a descoperit că multe portrete timpurii din anii 1840-1850 au dezvăluit o teamă a oamenilor față de aparatul de fotografiat. Unele dintre primele studiouri de fotografie au fost numite chiar „săli de operații”.
Oamenii nu doreau să-și arate dantura proastă. În secolul al XIX-lea, igiena dentară nu era așa cum este astăzi. Mulţi oameni aveau dinţii proşti, aşa că ascunderea lor în fotografiile-portret se putea face doar prin ţinerea închisă a gurii.
Zâmbetele largi erau asociate cu nebunia. În secolul al XIX-lea, zâmbetele largi purtau asociații negative. Acest lucru se datorează faptului că ele erau considerate un semn de instabilitate mentală.