Coana Chiriţa, din piesa „Chiriţa din provincie” de Alecsandri, a existat cu adevărat
„Numeroşi eroi celebri, îndrăgiţi din cărţi sau de pe scenă, nu sunt simple plăsmuiri ale imaginaţiei autorilor; ei au avut în viaţă modele autentice, pe care scriitorii cizelându-se, le-au înălţat la rangul de simbol, de tipuri reprezentative pentru întregi categorii sociale.
Într-una din zile, cotrobăind prin vechile albume de familie, am făcut cunoştinţă cu unul dintre aceste personaje reale din care s-a născut apoi o eroină nepieritoare a literaturii române: coana Chiriţa ot Bârzoi ot Bârzoieni. Desigur, chipul care vă priveşte din fotografia alăturată nu seamănă decât vag cu acela din piesele lui Vasile Alecsandri şi poate în şi mai mică măsură cu imaginea nemuritoarei Chiriţoae, făurită pentru generaţia noastră de talentul excepţional al artistului ieşean Miluţă Gheorghiu.
Şi totuşi, dacă o priviţi mai îndelung… şi dacă ţineţi seama de temperamentul voluntar imortalizat de aparatul de fotografiat… ca să nu mai vorbim de aerul marţial afişat de personajul din poză…
Prin sugestie şi autosugestie se poate ajunge departe. Mărturisim însă că n-am fi făcut nicio legătură între fotografie şi piesa lui Vasile Alecsandri dacă nu găseam scrisă următoarea însemnare, care atestă identitatea personajului: „Anastasia Greceanu, născută Balş, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodului (Şomuz în Suceava). E coana Chiriţa a lui Alecsandri. Se zice că acesta a venit la Pârăul Glodului şi fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna. Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei: Guliţă = Georges Greceanu, tatăl lui tante Helene Mavrodi, Calipsiţa = Canano, mama tantei Elleonora, Aristiţa = (nu se poate citi)”.
Însemnarea a fost făcută de scriitorul C. Gane, care cunoştea povestea de la mama sa, a cărei bunică era Anastasia Greceanu; deci izvorul este destul de direct. Se spune chiar că Alecsandri, în tinereţea sa, ar fi cerut în căsătorie pe una dintre fiicele Anastasiei Greceanu. Aceasta avea casa la Fălticeni, iar conacul moşiei la Vadul Glodului. În locuinţa de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tineri boieri din toate părţile, dornici de amuzamente şi aventuri galante. Se prea poate ca ia una dintre ele să fi luat parte şi Vasile Alecsandri.
„Numeroşi eroi celebri, îndrăgiţi din cărţi sau de pe scenă, nu sunt simple plăsmuiri ale imaginaţiei autorilor; ei au avut în viaţă modele autentice, pe care scriitorii cizelându-se, le-au înălţat la rangul de simbol, de tipuri reprezentative pentru întregi categorii sociale.
