Clonaid – organizaţia umană care susţine că poate clona nu doar corpul uman, ci şi sufletul şi conştiinţa! În acest fel, noi devenim nemuritori…

Clonaid este o organizație americană de clonare umană, înregistrată ca și companie în Bahamas. Fondată în 1997, ea are legături filozofice cu religia raelismului, care consideră clonarea ca fiind primul pas în atingerea nemuririi. Pe 27 decembrie 2002, directorul executiv al Clonaid, Brigitte Boisselier, a susținut că s-a născut o clonă bebelușă, pe nume Eva, prin intermediul „Proiectului Lazar”. Afirmația nu a fost niciodată dovedită, dovezile nu au fost niciodată publicate, iar cea mai mare parte a lumii a mers mai departe, ducând povestea undeva între pseudoștiință și publicitate. Dar Clonaid nu a dispărut!

Se spune că Proiectul Lazar este un serviciu, care oferă transferul conștiinței umane într-un corp nou clonat. În esență, promite nu doar copierea ADN-ului, ci continuarea sinelui. Acest lucru depășește cu mult discuțiile tipice despre clonare întâlnite în dezbaterile științifice sau etice. Nu este vorba despre crearea unui geamăn sau a unui donator de organe. Este vorba despre crearea unui nou corp pentru identitatea voastră reală – gândurile, amintirile și personalitatea voastre, după ce corpul vostru fizic moare. În felul în care este descris, procesul începe cu crearea unei clone biologice, identice în fiecare detaliu genetic. Aceasta, în teorie, este partea ușoară și suntem cu toții conștienți deja că are loc clonarea animalelor. Partea dificilă este să înțelegem afirmația că însăși conștiința poate fi transferată sau restabilită. Se vorbește despre cartografierea memoriei, rezonanța vibrațională și câmpurile sufletești cuantice, iar în narațiunea pe care o prezintă, moartea nu este sfârșitul. Este mai degrabă ca o pauză, urmată de o trezire într-un corp proaspăt, familiar.

Clonaid, fiind legat de mișcarea raeliană, nu se ferește nici de perspectiva extraterestră. Raelienii cred că oamenii au fost creați de o rasă extraterestră avansată, cunoscută sub numele de Elohim, care se presupune că a stăpânit clonarea și tehnologia conștiinței cu mult timp în urmă. Din această perspectivă, Proiectul Lazar nu este un salt de credință sau o ficțiune, ci mai degrabă redescoperirea unei științe pierdute sau interzise – o ştiinţă transmisă de ființe care tratau moartea ca pe o problemă logistică, nu ca pe o inevitabilitate spirituală.

Implicațiile sunt vaste și profund tulburătoare. Dacă poți învia o persoană completă, cu amintirile și identitatea sa, atunci ceea ce ai creat nu este doar o copie. Este o continuitate. Aceasta deschide porniri întregi de industrii speculative: mărturii post-mortem, moșteniri amânate, moartea ca stare temporară pentru cei bogați sau puternici.

Ca și concept, ca afirmație, ca artefact cultural în strania evoluție a mitologiei clonării umane, Proiectul Lazar este greu de ignorat. El reflectă ceva străvechi: mituri despre înviere, migrația sufletelor, întoarcerea eternă.