Aselenizarea din iulie 1969: cea mai mare farsă din istoria omenirii? Sau poate ascunde un secret şi mai terifiant…

Cel mai controversat mister din timpurile moderne este ASELENIZAREA OMULUI, adică momentul când primul om a ajuns pe Lună (1969). Este vorba de astronautul american Neil Armstrong, cel care a spus celebrele cuvinte: „Un pas mic pentru om, un pas mare pentru umanitate”.

Deşi multă lume crede că oamenii chiar au păşit pe Lună, totuşi prin anii 80-90 au început deja să apară îndoieli în această privinţă. În anii 2000, postul de televiziune american Fox a prezentat un documentar-şocant în care arată că aselenizarea din 1969 (şi din anii următori) nu a existat niciodată, toate filmările şi fotografiile fiind realizate în studiourile hollywoodiene.

Teoreticienii conspiraţionişti cu privire la farsa aselenizării au adus în discuţie mai multe argumente: lipsa stelelor din fotografiile aselenizării, apariţia literei „C” pe o piatră de pe Lună, steagul american fluturând, deşi pe Lună nu există atmosferă, precum şi altele. Pentru mai multe detalii, vă invit să recitiţi articolul meu pe această temă de acum 10 ani: 40 de ani de la marea farsă a aselenizării: omul n-a fost niciodată pe Lună.

Dar chiar au fost americanii pe Lună în 1969? Credeţi-mă că e greu de răspuns la o asemenea întrebare. În afară de argumentele de mai sus, mai sunt câteva elemente care pune la îndoială aselenizarea umană. Iată care sunt acestea:

1) Declaraţia astronautului NASA Don Pettit: “M-aș întoarce pe Lună într-o nanosecundă. Problema e că nu mai avem tehnologia de a face asta. Am avut-o, dar am distrus această tehnologie și e un proces dureros de a o construi din nou. Dar ajungerea pe Marte ar trebui să fie una dintre următoarele etape pe care oamenii trebuie să le facă. Și apoi, după Marte, poate că vom ajunge în atmosfera superioară a lui Venus şi poate pe satelitul Europa. Există tot felul de obiective la care trebuie să ajungem în sistemul nostru solar. Singura limită a viitorului uman se află doar în imaginaţiile noastre”. Citiţi mai multe în acest articol: Astronaut NASA: “Nu ne mai putem întoarce pe Lună, pentru că nu mai avem tehnologia”! O imagine de pe Facebook indică clar evoluţiile tehnologice şi minciuna cu aselenizarea umană din 1969

2) Recunoaşterea involuntară de către astronautul NASA Buzz Aldrin că omul n-a ajuns pe Lună. O fetiţă de 8 ani îl întreabă pe Buzz Aldrin (inginer şi astronaut american, al doilea om care ar fi ajuns pe Lună în 1969) următoarele: “De ce oamenii n-au mai ajuns pe Lună de atât de mult timp?” Iată răspunsul şocant al lui Buzz Aldrin: “Asta nu e o întrebare al unui copil de 8 ani. Asta e întrebarea mea; vreau să ştiu, dar cred că ştiu. Şi asta pentru că noi n-am ajuns acolo şi asta s-a întâmplat. Nu s-a întâmplat şi ar fi frumos să ştim de ce nu s-a întâmplat. În viitor, dacă vrem să continuăm să facem ceva, trebuie să ştim de ce s-a oprit ceva în trecut pentru a merge mai departe. Banii sunt un lucru bun. Dacă doreşti să cumperi lucruri noi, să construieşti rachete şi să faci aceleaşi lucruri, toate acestea costă bani…” Citiţi mai multe AICI: Gata, farsa s-a terminat! Astronautul Buzz Aldrin, “al doilea om ajuns pe Lună” recunoaşte, fără să vrea, că aşa-zisa aselenizare umană din 1969 nu s-a realizat niciodată

3) Declaraţia unui fost angajat NASA. Acesta a avut rolul de a desfăşura cabluri telefonice de la Misiunea de Control al NASA din Houston (MCH) până în deşertul Nevada. În august 1969, atunci când în toată lumea s-au transmis imaginile cu aterizarea astronautului Neil Armstrong pe Lună, toată lumea se întreba de ce imaginile erau atât de proaste, iar rezoluţia atât de slabă? Explicaţia era foarte simplă: NASA folosea cabluri telefonice pentru a transmite semnalul TV din deşertul Nevada la Centrul din Houston.

4) Declaraţia cosmonautului rus Alexei Leonov. Acesta, deşi crede că americanii au ajuns cu oameni pe Lună, totuşi el e de părere că o parte din filmările şi fotografiile de pe Lună au fost falsificate în favoarea NASA de către regizorul hollywoodian Stanley Kubrick. Leonov, primul om care a ieşit în spaţiul cosmic, în afara navetei sale spaţiale (în 1965), a declarat că americanii au reuşit să aselenizeze, dar regizorul Kubrick a filmat o parte din aselenizări aici pe Pământ. Această declaraţie a fost făcută în timpul unui interviu acordat site-ului RT.com, în care Leonov spune că fotografiile şi filmările au fost probabil falsificate, deşi restul poveştii privind aselenizările Apollo este una reală. Şi asta pentru ca ele să arate bine publicului. Citiţi mai multe AICI: Un celebru cosmonaut rus susţine că o parte din filmările şi fotografiile din timpul aselenizării umane Apollo din 1969 au fost falsificate de către regizorul hollywoodian Stanley Kubrick!

5) Pierderea de către NASA a filmărilor originale de la aselenizarea umană. În 2006, NASA a recunoscut că a pierdut 700 de cutii cu benzi magnetice, inclusiv înregistrările SSTV originale de pe Lună! Acestea ar fi putut fi tranformate în videoclipuri de înaltă calitate, privind aselenizarea lui Apollo 11.

6) Declaraţia unui inginer NASA. Kelly Smith, inginer NASA, spune că, înainte de a trimite oameni pe Marte, că „trebuie să rezolvăm problemele legate de radiaţia Van Allen înainte de a trimite oamenii prin această regiune spaţială”. Centura de radiaţii Van Allen este extrem de periculoasă, înconjurând Pământul, începând cu altitudinea de 1.500 de kilometri şi până la aproximativ 40.000 de kilometri deasupra Pământului. Întrebarea care se pune e următoarea: de ce ar trebui NASA să rezolve probleme legate de Centura Van Allen, din moment ce ar fi făcut-o deja în 1969, când au trimis oameni pe Lună? Citiţi mai multe AICI: Un inginer NASA recunoaşte clar că astronauţii încă n-au putut trece de centura de radiaţii Van Allen din jurul Pământului! Ce altă dovadă mai clară vreţi pentru a arăta că omul nu a ajuns pe Lună niciodată!?

7) Declaraţia unui proiectant de rachete NASA. Bill Kaysing (1922-2005), fost angajat la Rocketdyne, compania care a construit motoarele F-1, utilizate în cadrul rachetei Saturn V (racheta folosită pentru lansarea programelor spaţiale Apollo), În cartea sa “Noi n-am fost niciodată pe Lună”, Kaysing spune că lui NASA îi era mult mai uşor să falsifice aselenizările (şi având astfel garantat succesul), decât să se ducă acolo. Ela  calculat ca şansele de reuşită a aselenizării oamenilor ar fi de…0,017%, adică infim de mici!

Desigur, toate aceste declaraţii şi dovezi ar trebui să ne convingă că aselenizarea umană nu s-a întâmplat niciodată. Dar există o conspiraţia şi mai mare decât această: dacă această controversă privind aselenizarea nu ascunde altceva? Ca, de exemplu, aselenizările continuate în secret după 1972 (când a avut loc ultima misiune spaţială, Apollo 17)? Precum se ştie, în mod oficial, misiunile lunare Apollo 18, Apollo 19 şi Apollo 20 au fost anulate oficial de către preşedintele Richard Nixon, dar aderenţii acestei teorii susţin faptul că un departament spaţial ultrasecret ar fi continuat aceste aselenizări în cel mai mare secret posibil. Astronomii astfel ar fi ajuns pe faţa nevăzută a Lunii pentru a explora ruinele unor civilizaţii extraterestre străvechi, găsite acolo de primele misiuni Apollo. În continuare, acest departament spaţial ultrasecret ar fi construit pe faţa nevăzută a lumii o bază secretă. De-a lungul timpului, această bază s-ar fi extins în subteran, pentru a face mai bine razelor cosmice letale care ajung pe Lună. În momentul de faţă, ea ar fi devenit o bază colonială suficientă pentru a face faţă supravieţuirii.

Oricare ar fi adevărul, să sperăm că într-o bună zi misterul va fi elucidat…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.